Mulți oameni sunt profund îngrijorați că rețelele sociale online ne fac rău, atât la nivel individual, cât și ca societate. De exemplu: ni se spune că ele degradează discursul public, ne oferă informații false, ne dezbină și ne provoacă o stare de depresie.
Cred că aceste îngrijorări sunt justificate. De exemplu, internetul a afectat industria media în care lucrez de peste douăzeci de ani în mai multe moduri. Am descris cum calitatea și viabilitatea jurnalismului au fost afectate și cum avalanșa de informații din podcasturi și multitudinea de surse media existente în prezent înseamnă că un individ poate fi, în cel mai bun caz, doar superficial informat.
Scăderea calității scrisului și a cercetării, precum și restrângerea inevitabilă a gamei noastre de surse, oferă justificare acuzațiilor frecvente că mass-media tradițională este părtinitoare sau de slabă calitate. Din păcate, aceasta este probabil o consecință inevitabilă a erei internetului, mai degrabă decât „vina” cuiva anume.
Totuși, efectele nocive ale rețelelor sociale asupra indivizilor – precum deteriorarea sănătății mintale, promovarea tribalismului și a ignoranței – pot fi atenuate prin modul în care alegem să ne raportăm la ele. Cu câteva ajustări intenționate, influența lor asupra noastră poate fi transformată din ceva dăunător într-o sursă de luminare, dintr-o perspectivă spirituală. Atunci când rețelele sociale scot la iveală ce e mai rău în noi, putem folosi acea conștientizare ca inspirație pentru o schimbare spre o cale mai bună, în loc să repetăm aceleași greșeli.
Povestea mea de dragoste (și ură) cu Twitter (X)
Titlul acestui articol ar putea sugera că mă consider un „bun creștin” pe X (Twitter), dar acest lucru este clar fals. X a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că mulți oameni — inclusiv eu — nu sunt plini de dragostea lui Hristos. Uneori pot fi nepoliticos, îmi dau cu părerea despre subiecte care nu mă privesc și intru în certuri inutile.
Rețelele sociale par să aibă un talent aparte pentru a scoate la iveală ce e mai rău în oameni. Am observat uneori chiar și la persoane pe care le știu blânde și amabile în viața reală că încep pe X cu postări pozitive, mesaje împăciuitoare și diplomație — doar pentru a se transforma, în câteva săptămâni într-o persoană combativă și extrem de polarizată.
Da, X a scos la iveală ce e mai rău în mine, uneori. De asemenea, m-a expus la unele dintre cele mai grave forme de rasism pe care le-am văzut vreodată și la abuzuri dintre cele mai neplăcute, îndreptate spre aproape oricine – inclusiv spre mine. Un exemplu relativ blând: după ce am contrazis recent un discurs dur, un cont anonim mi-a scris mai scris un răspuns destul de vulgar pe care nu îl pot reproduce. Însă cred că tocmai capacitatea lui X de a provoca și enerva este cea care, în mod surprinzător, a adus roade spirituale în viața mea, în timp, atunci când a fost însoțită de rugăciune și de învățăturile lui Isus.
Începuturile
Când am început să interacționez cu oameni pe Twitter, în 2010, intram adesea în dezbateri aprinse cu atei.
De exemplu, îmi amintesc o discuție lungă cu un cont anonim numit „Satan de Sade”. Privind în urmă la acest schimb, văd că nu a fost productiv, fiind în mare parte o înfruntare de insulte.
Așa cum s-a observat adesea, lipsa prezenței fizice a persoanei din fața ta te face mult mai ușor nepoliticos. Acum, rar mai discut ceva, decât dacă pot simți că o conversație prietenoasă și constructivă este posibilă.
Dar discuțiile care au scos la iveală ce e mai rău în mine au fost un pas important spre schimbare. Cu cât Twitter mă prindea mai mult în acest tipar, cu atât deveneam mai conștient de tendința mea de a riposta și de a mă apăra cu înverșunare în legătură cu opiniile mele. Ca și creștin, cuvintele lui Isus reprezintă un semnal roșu de avertizare demn de luat în seamă pentru un astfel de comportament: „Dacă ești măcar supărat pe cineva, ești supus judecății! Dacă numești pe cineva idiot, riști să fii adus în fața instanței. Și dacă blestemi pe cineva, riști să cazi în focul iadului” (Matei 5:22, NLT).
Acest tip de provocare ar trebui să ne aducă în genunchi. Este nevoie doar de puțin timp în rugăciune pentru a explora rădăcinile unui astfel de comportament conflictual pe rețelele sociale: mânia și mândria, care se manifestă prin credința că propriile opinii merită respectul celorlalți. Ranchiuna interioară iese la iveală prin faptul că avem o cale online pentru a ne elibera frustrările. Această descărcare emoțională probabil nu este în sine un lucru bun, decât dacă devine impulsul pentru schimbare.
Aceste atitudini negative și păcatele ascunse altfel ar fi rămas nevăzute, dar pot fi dezbătute și aduse înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune. În 2 Corinteni 13:5 scrie:„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.”
Așa cum întreabă adesea pastorul carismatic excentric Dan Mohler: „Dacă ești stors la maximum, iese Isus din tine?” X mi-a arătat că atunci când sunt „stors”, Isus nu iese din mine. Prin urmare, a fost nevoie de rugăciune și pocăință, precum și de o reînnoire constantă a angajamentului meu de a-L urma pe Hristos ca Domn, nu pe propriul meu ego.
Încă mai pot răspunde uneori pe X într-un mod nepoliticos sau condescendent. Dar de-a lungul anilor am observat că sunt mai puțin predispus să reacționez impulsiv când cineva este foarte nepoliticos sau exprimă o opinie pe care o consider ridicolă. Într-o zilele bune, pot lăsa totul să treacă complet și să nu simt nicio iritare sau negativitate, ba chiar să-i iubesc. Nu cred că aș fi făcut acest progres dacă nu aș fi fost testat în încercarea dură a abuzurilor și acrimoniilor de pe Twitter.
Lucrând împreună
O altă observație spirituală este cât de ușor este să devii „tribal” pe rețelele sociale și cum identificarea cu un grup poate uneori să elimine orice urmă de rațiune și bunătate dintr-o persoană.
Nu contează despre ce grup este vorba – creștin, ateu, democrat, republican, tory, laburist, conservator sau liberal. Toți se pot uni în ura lor față de „celălalt”.
Această situație pare cu atât mai accentuată când grupul are un sentiment de superioritate morală — lucru pe care unii oameni din toate aceste grupuri tind să-l simtă despre ei înșiși, deoarece consideră că se ocupă de probleme etice importante.
Uneori am simțit o dorință tribală de a mă asocia cu diferite grupuri din părți diferite, în diverse momente, pe măsură ce opiniile mele s-au schimbat. Odată am fost liberal și de stânga, acum sunt mai conservator. Odată nu eram religios, acum sunt creștină.
Experiența mea proprie este că mecanismele și ispitele interioare sunt aceleași. Natura noastră păcătoasă vrea să se simtă superioară altora și, pentru asta, critică sau chiar denigrează alte persoane, respinge opiniile și experiențele lor și își idolatrizează propriul grup și convingerile. Majoritatea oamenilor nu manifestă acest comportament într-un mod evident. Dar, prin rugăciune și reflecție, cred că majoritatea criticilor blânde sau etichetărilor negative conțin cel puțin o urmă a acestei tendințe.
La fel ca și tendința de a contrazice, am descoperit că aducerea acestei ispite în lumină a fost primul pas spre schimbare — să fim mai puțin tribali și să simțim și să exprimăm dragoste față de toate grupurile. Când ieșim din „cutie”, e mai ușor să vedem cum cei mai răi dintre fiecare grup se comportă foarte asemănător cu cei din alte grupuri, pentru că e mult mai ușor să observăm păcatele altora decât pe ale noastre.
Se pare că, în lumea online, în timp ce extremismul înflorește pe toate „părțile”, oamenii din orice fel de grup sunt în mare parte preocupați doar de ceilalți și ignoră ce se întâmplă în propriul „trib”. Acesta este unul dintre motivele pentru care situația ar putea să se înrăutățească.
Dar cuvintele lui Isus din Matei 7:3-5 sunt cu adevărat înțelepte și revoluționare:De* ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’ şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.”
Aceasta m-a ajutat să înțeleg că toți suntem în aceeași barcă și că toți cedăm acelorași vicii. Sunt la fel de vulnerabilă ca oricine altcineva, fie că sunt în interiorul sau în afara grupurilor mele sociale și politice. Primul pas, așadar, este să lucrez la mine însumi, în loc să mă preocup de greșelile altora.
Dar, deși creștinii pot fi la fel de vinovați de dinamica tribalismului, care se hrănește din mândrie, mânie și ură, ca oricine altcineva — avem totuși un drum unic spre răscumpărare și corectare. Când ne surprindem certându-ne sau criticând, putem să ne oprim, să ne uităm în interior și să ne pocăim de rădăcinile acestui comportament: căutând dragostea frumoasă a lui Hristos în inimile noastre prin rugăciune.
Și astfel, X m-a ajutat să fiu mai capabil să rezist acestui tip de păcat și să caut calea lui Isus, deși cu siguranță mă abat de pe drum mai des decât mi-aș dori. Dar de fiecare dată când o fac, pot învăța mai multe de la Hristos despre iubire, dacă îi aduc problema să o rezolve.
Cu înțelepciunea lui Isus, în special din extraordinara Predică de pe munte, noile noastre spații sociale online pot deveni locuri mai bune. Hristos poate răscumpăra orice loc și comunitate, iar X nu face excepție. Și trebuie spus, este un lucru de care are nevoie disperată.
Sursă articol: www.christiantoday.com
Traducere: Denisa Rus
