Subiectul postării de astăzi este extrem de important. Îl discut pentru ca cei care candidează la prezidențiale nu îl discută și nici nu îl vor discuta.
El, însă, este important mai ales pentru generația tânără care are nevoie de locuri de muncă abundente, bine plătite, elegante, prestigioase, și din care pot să-și câștige un trai decent pentru a putea întemeia și întreține o familie.
În primul rând, aici e vorba de tinerii României care – asta a fost și este experiența mea, sunt excepțional de bine dotați din punct de vedere intelectual și al înclinațiilor spre științele exacte. Tocmai de un astfel de capital uman are nevoie societatea contemporană.
Viitorul președinte al României va trebui să se priceapă și la economie, să știe unde și în ce domenii se găsesc locuri de muncă din abundență și cum să le atragă înspre România.
Gândurile de astăzi mi-au fost stimulate de un comentariu publicat de Foreign Affairs luna trecută și intitulat The Race to Lead the Quantum Future / Cursa pentru supremație în viitorul cuantic.
Articolul e scris de trei manageri de vârf a lui Google si are un ton cit se poate de serios.
Nu sunt om de știință ca să explic subiectul din punct de vedere tehnic, dar îmi dau seama de importanța lui pentru economia mondială, inclusiv pentru România. Dacă România își dorește o economie prosperă care să țină tinerii acasă și să îi atragă pe cei din afară din nou acasă, dezvoltarea în România a unei economii cuantice este indispensabilă.
În ultimii ani, scriu managerii de la Google, în paralel cu explozia inteligenței artificiale s-au produs schimbări masive în domeniul calculului cuantic. Teoria calculului cuantic a fost demarată de Richard Feynman în 1981, pentru care a și fost premiat cu Premiul Nobel.
Teoria poate fi explicată foarte simplu ca un proces de calcul extrem de rapid, mult mai rapid decât orice sistem de calcul cunoscut sau folosit de noi astăzi. Tot echipamentul digital folosit de noi astăzi este o funcție a capacității dispozitivelor noastre digitale de a procesa informații: calitativ, cantitativ și în timp. La nivel cuantic, capacitatea de procesare va deveni extrem de ridicată.
Cu alte cuvinte, oamenii de știință deja creează un viitor cuantic care, ne spun ei, va înlocui prezentul digital.
Implicațiile vor fi enorme pentru orice domeniu de activitate: informatică, economie, militar, mecanică, farmaceutice, fabricarea de baterii (mici și mari), criptarea, agricultura, potențialul de reducere enormă a cantității de energie pe care o folosim astăzi etc. Lista e practic interminabilă.
Un exemplu ușor de înțeles e telefonul pe care îl folosim. Mesajele pe WhatsApp sunt criptate, dar vor putea fi sparte prin atacuri cuantice.
Implicațiile sunt la fel de serioase pentru securitatea națională și domeniul militar.
Construirea unui viitor cuantic nu poate fi ignorat și nici evitat. Deja se formează alianțe pentru a construi viitorul cuantic. SUA și-a ales ca parteneri UE, India, Australia și Japonia. De cealaltă parte e China. Pe moment, SUA pare să fie cu un pas înaintea Chinei. Se preconizează că viitorul cuantic se va produce în șase (6) faze. SUA, ni se spune, e în Faza II, iar China în Faza I.
Autorii articolului, însă, atrag atenția că viitorul cuantic nu poate fi realizat (1) doar de o singură țară; ori (2) de o singură companie. Va putea fi realizat doar de un conglomerat de țări și de un conglomerat de companii. Oportunitatea economică este atât de mare cât a fost cea privind economia verde.
Lecțiile pentru România din acest articol sunt multe. Mă rezum la două.
1. România trebuie să se integreze în acest circuit din care deja fac parte SUA, Olanda, Marea Britanie, Franța și încă câteva țări. Avem resursele necesare pentru asta în România – tinerii inteligenți și dotați cu înclinații tehnice.
2. Integrarea în acest circuit va avea consecințe benefice din perspectiva geo-politică și a siguranței naționale. Scriu autorii: „there are geopolitical advantages for any country to maintain the domestic capacity to build a strategic component / există avantaje geopolitice pentru oricare țară să dezvolte capacitatea de a produce componente strategice” pentru viitorul cuantic. Benefic pentru Romania este că Rusia nu este menționată în articol ca potențial arhitect al viitorului cuantic.
România trebuie să-și investească resursele cu cap. E nevoie de bani. Dar banii deja există – dacă nu la noi, la alții – și vor continua să existe. SUA alocă miliarde de dolari în cercetare în diverse țări pentru a construi viitorul cuantic. Pentru a beneficia de astfel de fonduri, însă, e nevoie în primul rând să creăm în România o generație de tineri interesați de domeniul cuantic.
E mult de lucru, spun managerii de la Google, dar și mulți bani. Viitorul cuantic va apărea pe orizont doar de acum în 10 ani și va lua decenii pentru a fi finalizat și implementat. Asta înseamnă două generații de oameni. România poate câștiga din asta, dar e nevoie de o clasă politică și de președinți care să fie interesați și care se pricep.
