Devreme Acasă
Vestea s-a transmis rapid, mesajele au început să curgă, lacrimile nu se pot opri, întrebările sunt multe, fără răspuns. Plecarea dintre noi a celui care a fost Popa Liviu, slujitor la Biserica Baptistă din Vurpăr ne-a lăsat cu sufletul frânt, cu golul imens pe care cei care l-au cunoscut și i-au fost aproape îl vor simți cel mai profund.
La vârsta de 45 de ani și-a încheiat pagina cărții scrise pe acest pământ, dar ne-a lăsat o promisiune: La revedere! Ne vom revedea!
La poarta bisericii pe care o slujea a trecut în veșnicie! Tată a patru copii, cel mare de 12 ani, iar cel mic de 11 luni. Ți se frânge inima de durere știind că cel mic nu va putea să-și cunoască tatăl.
Se vor întreba: unde e tata? A plecat devreme acasă! Însă Unul singur va putea să le aducă alinare și mângâiere în aceste momente, dar și în vremurile care vor veni. Soția lui Liviu este zdrobită, stâlpul de susținere a fost luat, tot universul ei se clatină, dar Același Dumnezeu a spus: El este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor…(Ps.68:5). Nu sunt vorbe-n vânt, ci adevăruri experimentate, trăite și soția lui Liviu le va experimenta! Da, toată casa este în doliu, ne întrebăm dacă nu e prea devreme, după matematica noastră, da, e devreme și întrebăm: DE CE? Acest refren va răsuna multă vreme… Biserica în care a slujit își pune întrebări, vecinii, cunoscuții, colegii, rudeniile lui Liviu ridică din umeri, improvizează un răspuns, dar Unul care cunoaște trecutul, prezentul și viitorul știe cel mai bine ce și de ce acum, de ce așa…
Noua ne revine să demonstrăm că ne pasă de cei rămași. Vorbele trebuie înlocuite cu fapte. Întrebările noastre ar trebuie să fie: cum vă putem fi de folos cel mai bine? Ar trebui să nu se așeze uitarea, ci implicarea noastră față de familie să fie o demonstrație practică prin care să le arătăm că ne pasă. Plecarea lui Liviu este un semnal de alarmă pentru fiecare dintre noi. Viața este așa de nesigură, moartea este sigură! Cu toții ne vom lua rămas bun de la tot ce este aici jos, pe acest pământ plin de necaz și suferință, dar acolo, în veșnicie ne așteaptă adevărată bogăție, adevărata fericire care este eternă. Suntem încredințați că aceia care ne-au fost dragi și au plecat înaintea noastră sunt cu Mântuitorul pe care L-au iubit și slujit.
Dumnezeu să aducă mângâierea și alinarea de care au nevoie cei îndoliați!
E devreme să ne pronunțăm, dar nu prea târziu să ne cercetăm!
Pastor, Sorin Cigher
sursă articol: www.newsnetcrestin.ro
