“Vestesc îndurarea Ta în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele, Tu știi lucrul acesta, Doamne!” (Psalmul 40:9)
Atât de multe lucruri nu înțeleg, așa că mă pomenesc îngenunchind înaintea lui Dumnezeu și strigând din adâncul inimii: “Tu știi Domnul meu și Dumnezeul meu, Tu știi.” Mă refugiez în faptul că, deși nu cunosc totul, cunosc pe Cineva care cunoaște totul și am încredere în El. Poate că într-o bună zi din acel mâine luminos, când vom cunoaște așa cum suntem cunoscuți, aceste biete capete amețite de pe umerii noștri vor fi slăvite dintr-o dată și făcute ca ale Lui. Poate că vom privi cu o vedere mai clară și mai luminată minunea ispășirii și vom ști ce a însemnat totul. Nici toate mințile luminate ale creștinătății, de-a lungul timpului, nu sunt capabile să încropească o explicație adecvată a ispășirii care a avut loc pe crucea de la Golgota. Eu nu înțeleg taina ei, dar cunosc bucuria și lumina care ne afectează pe mine și pe prietenii mei și pe cei care Îl cunosc pe Dumnezeu cu adevărat. Bucuria noastră nu stă în a înțelege, ci în a crede. Pe genunchi în fața acestui Dumnezeu îndurător, îmi ridic glasul în laudă, adorație și închinare. Nu creierul meu îl vrea Dumnezeu, ci inima mea – o inimă care se odihnește deplin în Isus Hristos.
Dumnezeul meu și Tatăl meu, mă doare capul din cauza a ce nu știu. Poate că într-o zi voi cunoaște toate lucrurile, dar acum mă odihnesc foarte liniștit în faptul că Te cunosc. Te laud prin Isus Hristos, Domnul meu. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
