Dumnezeu i-a dăruit fiecărui credincios abilitatea de a face o diferență în lume.
1 Corinteni 12: 4-26
Știm că suntem chemați să slujim altora, dar unii dintre noi pur și simplu nu știm cum. Sau poate că nu simțim că avem calitățile potrivite pentru a face o diferență în viața cuiva. Totuși, Domnul ne-a înzestrat pe fiecare dintre noi în mod unic, având în minte un scop.
Pasajul de azi explică această idee folosind corpul uman ca o ilustrație: Fiecare persoană are daruri și scopuri care fac întregul sistem să funcționeze bine. Fiecare parte este crucială, chiar dacă unele pot fi mai puțin vizibile decât altele. Pavel scrie: „Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă… pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.ˮ (versetele 22-23, 25).
Unul dintre cei care au înțeles și au preluat cu sinceritate această perspectivă comunitară a fost Petru. Într-o scrisoare, el se definea ca fiind „rob și apostol al lui Isus Hristosˮ (2 Petru 1:1). El nu mai era un om motivat de interesul său propriu. Odată ce l-a urmat pe Isus, s-a văzut ca un slujitor al lui Dumnezeu. Și noi suntem chemați să slujim Împăratului împăraților – cu orice abilități ne-au fost dăruite, fie că este vorba de a învăța pe alții, a mătura sau a asculta.
