Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey

ARMONIE ÎN VOIA LUI DUMNEZEU

„Vie împărăţia Ta; facă‑se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” (Matei 6.10)

Să ne imaginăm că mădularele corpului nostru, în loc să fie controlate de voința minții, ar avea fiecare o voință proprie, independentă. În cazul acesta oare n‑ar deveni ele inutile corpului și chiar dăunătoare?

Îți dai seama că uneori așa se și întâmplă? Există anumite boli care atunci când ne afectează, se lasă impresia că unele mădulare par să scape de sub controlul voinței și se poartă de parcă ar fi guvernate de o voință proprie, separată.

Când se întâmplă acest lucru, adesea consecințele sunt teribile. Maxilarele se închid brusc și violent, dinții provocând lacerații ale limbii; mâinile ridicate lovesc cu putere fața și alte părți ale corpului; picioarele refuză să susțină greutatea corpului și omul ajunge să se tăvălească în țărână – un spectacol dezolant și înfiorător. Aceste efecte poartă numele de convulsii.

Există convulsii și în sfera morală, ca și în cea fizică, iar acestea se produc atunci când voința omului refuză să se lase controlată de voința lui Dumnezeu. Dacă toți oamenii s‑ar supune de bunăvoie voinței Lui, cu toții ar trăi împreună în dragoste și armonie și, asemenea mădularelor unui trup sănătos, fiecare ar căuta bunăstarea celuilalt și a întregului sistem.

Dar ei au refuzat să se supună voinței Lui, orientându‑și propria voință împotriva voinței divine; și care au fost consecințele? Convulsii, convulsii cumplite, care în zeci de mii de cazuri au determinat un mădular al acestui organism imens, care este societatea umană, să rănească un alt mădular, și nu numai să tulbure, dar chiar aproape să distrugă pacea socială.

Ce sunt războaiele, revoltele, revoluțiile? Ce sunt furturile, pirateria, crimele, dacă nu convulsii la nivelul lumii morale – convulsii care nu s‑ar fi produs niciodată dacă voința omului nu ar fi refuzat să se supună voinței lui Dumnezeu.

Și aceste convulsii nu vor înceta niciodată, niciodată nu va domni o dragoste, o pace și o fericire universală până când voința

rebelă a omului nu se va supune din nou controlului voinței lui Dumnezeu și până când voia Lui nu se va face precum în cer, așa și pe pământ. ––Edward Payson

Ce minunată‑i voia Ta, Stăpâne!
În ea mă odihnesc şi azi şi mâine.
Aş vrea să stau sub calda Ta aripă,
Să fac ce‑Ţi place‑n fiecare clipă.

Prelucrare de C.M. a unui catren dintr‑un poem compus de Paul Gerhardt

„Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.” (1 Corinteni 12.26)

Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey