DUMNEZEU ÎȘI PREGĂTEȘTE INSTRUMENTELE
„Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.” (1 Corinteni 1.27)
20 decembrie 1912. Într‑un fel, Dumnezeu m‑a făcut să înțeleg că toată viața mea de până acum a fost o pregătire pentru următorii 10 ani. A fost un proces dur de disciplinare. Ce agonie! Astmul, cu tot ce a presupus asta – o moarte de fiecare zi și de fiecare noapte! Slăbiciunea din trup! Privirile disprețuitoare ale celor din jur! Sărăcia! Credeți că nu am fost ispitit? Ispitit să nu mai lucrez pentru Cristos! Doctorii! Rudele! Familia! Creștinii! Cine nu a declarat că‑L ispitesc pe Dumnezeu când mă ridic și încerc din nou? Dar nu eu, ci Cristos m‑a ridicat și m‑a purtat. […]
Nu sunt decât un biet vierme pe care Dumnezeu a ales să‑l treacă prin cuptorul de foc, să umble cu El prin foc și apoi să‑l scoată din nou afară. Iar acum? Acum pare să toarne belșug de sănătate și putere în mine, precum și o dorință arzătoare de viață – de a trăi pentru Cristos și pentru semeni. Slavă Lui! Slavă Lui! Isus este Domnul suprem! El este iubirea mea dintâi și Stăpânul meu.
––C.T. Studd
Când Domnul vrea să ia un om
Să‑l scuture şi să‑l trezească,
Făcând din el un gentilom
Ca voia Lui s‑o împlinească,
Atunci când Cel Atotputernic
Un instrument Îşi făureşte,
Îl vrea un credincios cucernic;
Aşa că bine‑l instruieşte.
Îl tot îndeamnă, nu‑l slăbeşte,
De parcă‑i lut, aşa‑l frământă,
Îl vântură dumnezeieşte,
Să‑i poată fi voinţa frântă.
Adesea îl dezamăgeşte,
La câte‑o rugă nu‑i răspunde;
Când sfânta ungere primeşte,
Nu‑l scoate‑n lume, ci‑l ascunde.
Ai zice chiar că nu prea‑I pasă
Ce val spre robul Său se‑abate;
Căci pradă plânsului îl lasă
Şi din necaz nu‑ntotdeauna‑l scoate.
Iar câteodată îl şi izolează,
Încât s‑audă doar mesajul Său,
Să‑i ţină astfel mintea‑ntruna trează
Să poată şti ce‑i bine şi ce‑i rău.
––Angela Morgan
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
