ÎMBOGĂȚIT PRIN SUFERINȚĂ
„A învăţat să asculte prin lucrurile pe care le‑a suferit.” (Evrei 5.8)
„Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Cristos, tot aşa, prin Cristos avem parte din belşug şi de mângâiere.” (2 Corinteni 1.5)
O persoană care a suferit mult din pricina unei boli i‑a scris unui prieten:
„Nu pot spune că‑mi pare rău pentru tine, dragul meu prieten, cu toate că treci prin suferințe și încercări, deşi te compătimesc din tot sufletul. Şi toate acestea din cauză că sunt cât se poate de convins că Stăpânul nostru te conduce pe drumul cel bun, iar suferințele și încercările prin care treci acum nu înseamnă altceva decât că El vrea să reverse asupra ta și mai multe binecuvântări.
Cât de mult am greși noi dacă ne‑ar aparține dreptul de a alege circumstanţele vieţii și am stabili astfel nişte cărări netede și bătătorite pentru prietenii noștri! În ultimul timp, mi‑am dat seama de un lucru foarte important, și anume că lucrătorii pe care Domnul îi folosește și îi binecuvântează cel mai mult sunt aproape întotdeauna împovărați într‑un fel sau altul. Nu cunosc nici un astfel de om care, din perspectiva noastră limitată, să nu opereze sub apăsarea unor poveri sau piedici de un fel sau altul, spre deosebire de cei care sunt creștini declarați doar, și care par să se bucure de un tratament mult mai favorabil, cu toate că nu fac nimic.
Mă bucur atât de mult că El nu a răspuns la rugăciunile pentru vindecarea mea în acele opt luni de boală; așfi pierdut o mulţime de binecuvântări și învățături prețioase dacă ar fi făcut‑o!”
––Frances Ridley Havergal
Slăvit să fie Domnul şi când zădărniceşte
Proiecte făurite de mintea unui om!
Deşi‑n loc de câştiguri, vai, punga se goleşte
Căci vântul care‑o suflă nu‑i blând, nici econom.
Dar eu slăvesc pe Domnul căci tunete‑rafale
Mi‑aduc adâncă pace în suflet tulburat;
Uimit de măreţia înţelepciunii Sale,
Cum schimbă rău‑n bine, şi eu mereu constat.
Când piere‑un curcubete în vârstă doar de‑o noapte,
Nu vreau să mă inspire profetul mânios,
Ci‑mi adaptez urechea dumnezeieştii şoapte,
Convins că‑n tot ce face e suveran Cristos.
Întunecate ceasuri ce fac mai rumeni zorii,
Ori spinii ce mă‑nţeapă din crengi de trandafir,
Sau rana ce mă‑mpinge târâş înspre victorii
Mi‑apropie de buze al harului potir.
De‑aceea, cu‑ascultare, mereu mă‑ncred în Domnul,
Ştiind că El nu‑ncalcă al slavei Legământ;
Azi partea mea e crucea, dar mâine va fi tronul.
Deci, cum să nu dau cinste, ah, Numelui Său sfânt?!
––J. Robertson și R.F. Beveridge
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
