SINGURA NOASTRĂ PREOCUPARE: SĂ FIM PE PLACUL LUI DUMNEZEU
„Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” (Ioan 12.43)
„Caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n‑aş fi robul lui Cristos.” (Galateni 1.10)
Nu‑i mare lucru să fii judecat de oameni, mai ales gândindu‑te că oamenii tind să folosească standarde false în judecăţile lor. Ce‑mi pasă mie că oamenii mă condamnă, atâta vreme cât Dumnezeu mă aprobă? Cu cât înaintez în vârstă, cu atât mă gândesc mai puțin la ceea ce cred oamenii referitor la marile noţiuni de bine și rău, așa cum le vede Dumnezeu. Ei se judecă atât pe ei înșiși, cât și pe ceilalți, după criterii false.
Până și Biserica îi condamnă și îi excomunică uneori pe cei mai buni oameni din sânul ei. Am cunoscut cazuri – și așputea să dau nume – în care sunt sigur că exact așa s‑a întâmplat. Au fost îndepărtaţi oameni din Biserică și apoi toată lumea a putut vedea că cei excomunicați erau cei mai buni oameni ai Bisericii.
Ce har să știm că singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de a fi pe placul lui Dumnezeu! Singura întrebare pe care trebuie să ne‑o punem este următoarea: ce va spune Dumnezeu? Trebuie să fim pe placul unei singure rațiuni, iar aceea este Marea Rațiune a Universului. Acesta să fie singurul nostru țel, și nu vom putea să nu‑I fim pe plac. Dar dacă nu acesta este țelul nostru, tot ce vom face nu va putea fi altceva decât o urâciune înaintea Lui.
––Charles G. Finney
Doresc să am harul de a trăi mai presus de orice motivație umană; pur şi simplu, să trăiesc în părtăşie cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu; să nu fiu influențat – în special în lucrarea de misiune – de opiniile oamenilor care nu știu cum stau lucrurile și a căror judecată ar putea fi opusă judecății mele. ––Henry Martyn71
De vrei s‑atingi perfecţiunea,
Să nu iei standard ce‑i uman!
Sunt limitate‑nţelepciunea
Şi forţa omului sărman.
La omeneştile opinii
Nicicând urechea să nu‑ţi pleci,
Ci du‑ţi amicii şi vecinii
Spre ceea ce‑i perfect în veci.
––Amos R. Wells72
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
