TOT CE AM SE AFLĂ SUB CONTROLUL LUI DUMNEZEU
„Daţi‑vă pe voi înşivă lui Dumnezeu … şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.” (Romani 6.13)
„Daţi mâna Domnului…” (2 Cronici 30.8)
Faptul de a ne consacra ființa noastră lui Dumnezeu este o altă îndatorire pe care o avem față de noi înșine. Fiecare mădular din trupul nostru, fiecare facultate a minții noastre, fiecare clipă din timpul nostru, fiecare acțiune din viața noastră prezintă importanță și interes.
Mâna aceasta este mâna unei ființe raționale; drept urmare, ea nu ar trebui folosită niciodată într‑un mod nepotrivit cu acest statut. Limba aceasta este limba unei ființe responsabile; drept urmare, ea nu ar trebui să vorbească niciodată la întâmplare. Rațiunea aceasta aparține unei ființe nemuritoare; prin urmare, ar trebui să fie folosită în primul rând în raport cu subiecte legate de veșnicie, și nu să fie folosită în mod exclusiv – nici măcar în principal – pentru lucruri de importanță trecătoare. Inima aceasta este inima unui păcătos răscumpărat prin îndurarea lui Dumnezeu; prin urmare, ea trebuie să acţioneze în mod exclusiv pentru gloria Numelui Său.
Trupul acesta, mintea aceasta, inima aceasta au fost consacrate în mod solemn lui Cristos, și prin urmare, eu nu am dreptul să le folosesc pentru propriile mele scopuri, cu excepția cazurilor în care interesul meu coincide cu interesul Mântuitorului meu.
––John Hunt
– Ce am eu, Doamne, să‑Ţi ofer?
Priveşte‑mă, Te rog, din Cer!
În faţa Ta smerit eu stau:
Te rog să‑mi spui ce vrei să‑Ţi dau? 133
– Mă‑ntrebi ce ai, copilul Meu?
Destule daruri ţi‑am dat Eu.
Acum ce ai, dă‑Mi totul Mie:
Le voi primi cu bucurie.
– Am o voinţă murdărită;
Mai am o inimă‑mpietrită.
Astfel de daruri Ţi‑ar aduce
Un suflet mântuit la Cruce?
– Copile, tu pricepi cam greu:
Nu poţi pătrunde gândul Meu.
Nu vreau nimic din tot ce ai,
Pe tine‑aştept să te predai.
– O, Domnul meu, acum pricep
Şi voia Ta, s‑o fac, încep:
Ca altădată Avraam,
Mă dau cu tot ce sunt şi am.
––Christina Rossetti
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey