Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei. Evrei 10:24-25

Cu toții suntem capabili să fim sfinți leneși spiritual. Vrem să stăm departe de drumurile dure ale vieții, iar obiectivul nostru principal este să ne asigurăm o retragere pașnică din lume. Ideile prezentate în aceste versete din evrei 10 sunt cele de a ne ridica unul pe altul și de a ne menține împreună. Ambele necesită inițiativă – voința noastră de a face primul pas spre realizarea lui Cristos, nu inițiativa spre realizarea Sinelui. A trăi o viață îndepărtată și retrasă este diametral opus spiritualității așa cum a învățat-o Isus Hristos.

Adevăratul test al spiritualității noastre are loc atunci când ne confruntăm cu nedreptatea, degradarea, inrecunoștința și tulburările, toate acestea având tendința de a ne face leneși spiritual. În timp ce suntem testați, vrem să folosim rugăciunea și citirea Bibliei pentru a găsi un refugiu liniștit. Îl folosim pe Dumnezeu doar de dragul păcii și bucuriei. Noi căutăm doar bucuria noastră adusă de Isus Hristos, nu adevărata revelație adusă de El. Acesta este primul pas în direcția greșită. Toate aceste lucruri pe care le căutăm sunt doar efecte, și totuși încercăm să le facem cauze.

„Da, cred că este corect”, a spus Petru să: „vă ţin treji aducându-vă aminte…” (2 Petru 1:13). Este cel mai deranjant lucru să fii lovit direct în stomac de cineva care este folosit de Dumnezeu pentru a te stârni – cineva care este plin de activitate spirituală. Munca simplă și activitatea spirituală nu sunt același lucru. Munca activă poate fi de fapt contrafacerea activității spirituale. Adevăratul pericol în lenea spirituală este că nu vrem să fim stârniți – tot ce vrem să auzim este o retragere spirituală din lume. Cu toate acestea, Isus Cristos nu încurajează niciodată ideea retragerii – el spune: „Du-te și spune-le fraților mei…” (Matei 28:10).

Oswald Chambers