“Cărturarul I-a zis: “Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El.” (Marcu 12:32)
În Vechiul Testament, evreii credeau în ființa lui Dumnezeu ca unitară. Ei dădeau învățătură despre ființa unitară a lui Dumnezeu, iar biserica de azi dă această învățătură, în măsura în care dă vreo învățătură. Spune că Dumnezeu, ființa lui Dumnezeu, este unitară – că există un Dumnezeu, și nu doar un Dumnezeu, ci că Dumnezeu este una. Aceasta este distincția. Nu trebuie să Îl vedem pe Dumnezeu ca fiind alcătuit din părți care lucrează armonios împreună, întrucât Dumnezeu nu are părți. Trebuie să Îl vedem pe Dumnezeu ca una; și, pentru că este una atributele Sale nu intră niciodată în conflict unele cu altele. Fiindcă omul nu este unitar, ci este alcătuit din părți, el poate fi frustrat. Poate fi schizofrenic și o parte din el se poate război cu o altă parte din el; sentimentul său de dreptate se poate război cu sentimentul său de îndurare. De multe ori, un judecător de la tribunal stă pe scaunul judecătoresc și este prins între îndurare și dreptate. Ascultând cazul, nu știe ce să facă. Dumnezeu nu este prins niciodată într-o astfel de situație. Îndurarea Sa și dreptatea Sa nu intră niciodată în conflict. Ce Dumnezeu slujim!
Dumnezeule veșnic și Tată al Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, eu mă odihnesc liniștit în brațele Tale de îndurare și dreptate. Binecuvântat să fie numele Tău sfânt! Te laud pentru unitatea Ta în toate ramificațiile ei pentru mine. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer