„În care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.” (Efeseni 2:2)
Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, dar omul a păcătuit și a ajuns deosebit de Dumnezeu în natura Sa morală. Fiindcă este diferit de Dumnezeu, acea comuniune este ruptă. Singurul motiv pentru care există senzația de îndepărtare este deosebirea dintre caracterul moral al lui Dumnezeu și al omului. Când doi oameni de urăsc, sunt dușmani; ei sunt despărțiți și separați, chiar dacă pentru o clipă sunt obligați să fie împreună. Doi frați care se urăsc vin la înmormântarea tatălui lor și vor sta lângă sicriu, dar vor fi la o distanță de kilometri pentru că este o deosebire între ei; există înstrăinare. Înstrăinarea este exact cum numește Biblia acea incompatibilitate morală dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu nu este departe, însă pare a fi departe deoarece este departe în caracter. Omul a păcătuit iar Dumnezeu e sfânt. Numai ispășirea lui Cristos remediază decalajul.
Doamne, recunosc distanță dintre mine și Tine și că doar Isus Cristos ne poate aduce cu adevărat împreună. Îți mulțumesc că Isus a făcut pentru mine ce n-aș putea face eu niciodată pentru mine. Aleluia pentru Mielul lui Dumnezeu!
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
