„Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.” (Psalmul 19:8)
Îmi aduc aminte că, atunci când dr. H. M. Shuman se odihnea într-o după-amiază la mine acasă, i-am pus o întrebare. I-am zis așa: “Dr. Shuman, mă preocupă ceva. Am observat că asa de mulți creștini bătrâni, când îmbătrânesc, ar trebui să fie dulci, copți, plăcuți și amabili, dar ei devin plini de amărăciune, acri și critici. De ce?” Dr. Shukar avusese întotdeauna un răspuns la întrebările pe care i le pusesem până atunci, dar la asta n-a avut răspuns. De obicei, când oamenii îmbătrânesc, fie devin caustici, critici, aspri, fie blânzi, iubitori și buni. Am cunoscut unii dintre cei mai plăcuți creștini bătrâni care au trăit în această lume. Cunosc niște creștini care, dacă ai putea să ne ștergi de pe fața pământului pe noi, toți ceilalți, și să populezi lumea cu ei, nu ar mai exista niciun motiv pentru un cer deasupra, întrucât ar fi unul aici jos, plin de bunătate afectuoasă. Lumea ar fi așa cum trebuie, fiindcă ar fi populată de oameni plini de bunăvoință. Acesta este genul de oameni care reflectă slava și harul Tatălui nostru din cer.
Dumnezeule și Tată drag, mă încred în Tine zi de zi ca să devin mai dulce și să nu devin un bătrân ursuz care e plin de amărăciune față de lume. Bucuria mea, pacea mea, e în Tine. Mă rog asta în numele lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
