I-am spus Dariei – o elevă tare drăguță și foarte implicată în toate proiectele Liceului meu, că a spus prezent când am avut nevoie de ea deoarece „face parte din altă planetă!” Ea a rămas puțin uimită… „Da, i-am zis, tu faci parte din planeta inimii mele. Adică ești din cercul nr. 1 de dragoste. Și-n cercul acesta punem oamenii cei mai îndrăgiți!”
Fie că vrem sau nu noi iubim oamenii în cercuri. Unii sunt atât de aproape că îți aud nu glasul, ci bătăile inimii. Alții se îndepărtează, sunt în cercul 3 sau 5, sau n. Cu cât mai departe cu atât mai străini. Cu cât sunt mai „neplăcuți” cu atât sunt mai departe.
Când ești în cercul nr. 1 de iubire al unei inimi îți pasă de tot ce e ea. Îi ștergi lacrimile, îi cari poverile, îi împarți suferințele. Și bucuriile. O auzi chiar și când nu vorbește. Te dai peste cap să o vezi fericită. Dar când este dintr-un cerc de iubire îndepărtat? Nu ai ochi să o vezi, nu ai inimă să-ți pese. Mă gândeam că ultimele cercuri ale iubirii ar trebui să fie numite cercurile nepăsării. Treci invizibil pe lângă aproapele tău. Când faci așa el e în cercul de neiubire!
Știu, în primul cerc de iubire avem familia, apoi rudele, Biserica, etnia, nația… Străinii nici nu au loc. Străinii încurcă. Poate de aceea preotul și levitul au ocolit pe cel căzut între tâlhari. Era străin, din afara iubirii! Dar samariteanul l-a văzut ca pe unul din sfera inimii lui.
Știu, nu trebuie să iubim în cercuri. Hristos chiar asta ne-a îndemnat. El i-a iubit pe toți! Mai mult, Isus nu are cercuri. El este un Cerc, (un singur Cerc), care are centrul peste tot și marginile nicăieri!
Chiar așa, tu ai cercuri de iubire?
Și dacă ai cine este în primul cerc?