“Dar eu strig către Dumnezeu, și Domnul mă va scăpa… Dumnezeu va auzi și-i va smeri, El, care, din veșnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire). Căci în ei nu este nici o nădejde de schimbare și nu se tem de Dumnezeu. (Psalmul 55:16,19)
Putem cânta imnuri despre uluitorul har al lui Dumnezeu, dar harul lui Dumnezeu nu este câtuși de puțin mai mare decât dreptatea lui Dumnezeu sau sfințenia lui Dumnezeu. Diferența nu este la Dumnezeu, ci la noi, la ce avem cea mai disperată nevoie la un moment dat. Dumnezeu este mereu același, dar noi nu. Sunt momente în care avem nevoie ca îndurarea lui Dumnezeu sau dragostea lui Dumnezeu să ne inunde sufletul și să ne ridice din mocirla deprimării. Ce e uimitor la Dumnezeu este că El e orice avem nevoie în acel moment. Din punct de vedere teologic, știm că toate atributele lui Dumnezeu sunt la fel. Ele sunt veșnice și infinite – nu se schimbă. Însă necesităților noastre se schimbă. Când avem nevoie de dragostea lui Dumnezeu, nu ne gândim așa mult la sfințenia lui Dumnezeu. Când suntem la ananghie, avem nevoie de un anumit atribut a lui Dumnezeu. Uneori nu știm de care am avea nevoie, dar Dumnezeu este credincios să se reveleze în situația noastră actuală. El ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi și știe exact ce ne trebuie și când ne trebuie.
Dumnezeule veșnic, eu mă desfăt în atributele Tale și îmi place să meditez asupra lor pe rând. Nu le pot cuprinde pe toate într-o singură uriașă îmbrățișare, dar am încredere că atunci când am nevoie de dragostea Ta, când am nevoie de îndurarea Ta, când am nevoie de dreptatea Ta, Tu vei fi acolo pentru mine. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
