Încrederea dincolo de întrebări
„Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde Fața de mine?” Psalmul 13:1
Psalmul 13 surprinde strigătul unui om care nu mai înțelege tăcerea lui Dumnezeu. David nu își ascunde durerea, ci o transformă în rugăciune. Dumnezeu nu Se teme de întrebările sincere ale copiilor Săi; El dorește ca ele să ne conducă spre o încredere mai profundă în El. Pe cruce, Isus a rostit aceeași întrebare sfâșietoare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” El a cunoscut adâncimea suferinței omenești, însă înainte de Golgota, în Ghetsimani, a ales răspunsul credinței: „Totuși, facă-se nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” În acea predare deplină se află secretul păcii. Elisabeth Elliot spunea: „Credința nu înseamnă să ai toate răspunsurile, ci să te încrezi în Dumnezeu chiar și atunci când nu le ai.” Nu toate întrebările primesc un răspuns imediat, dar toate își găsesc odihna în caracterul lui Dumnezeu. Când nu înțelegem ceea ce face Dumnezeu, suntem chemați să ne amintim cine este El. Credința adevărată nu se sprijină pe explicații, ci pe credincioșia Celui care nu greșește niciodată. Care este întrebarea pe care o porți de mult înaintea lui Dumnezeu? Ești gata să I-o încredințezi din nou, alegând să te odihnești în voia Lui, chiar dacă răspunsul întârzie?
Rugăciune
Doamne, când sufletul meu este plin de întrebări, ajută-mă să aleg încrederea în locul îndoielii. Întărește-mi credința și dă-mi puterea să spun, asemenea Domnului Isus: „Facă-se voia Ta.” Amin.
Un gând pentru astăzi – link pentru comandă carte
