Iubit din veșnicie
„El m-a scos la loc larg și m-a scăpat, pentru că mă iubește.” Psalmul 18:19
Dumnezeu nu ne-a iubit pentru că am fost vrednici de iubirea Lui, ci pentru că aceasta este însăși natura Sa. Cu mult înainte ca noi să existăm, El ne cunoștea pe nume și pregătea calea prin care urma să ne aducă la viață, la iertare și la părtășie cu El prin Cristos (Ieremia 1:5). Mântuirea nu este un plan de rezervă, ci expresia unei iubiri veșnice. David spune că Dumnezeu „l-a scos la loc larg”. Imaginea este una a eliberării: din strâmtorare în libertate, din teamă în siguranță, din apăsare în pace. Iar explicația este surprinzător de simplă: „pentru că mă iubește.” Nu puterea lui David, nu meritele lui, nu performanțele lui au fost temelia izbăvirii, ci dragostea lui Dumnezeu. „Nu există nimic ce ai putea face pentru ca Dumnezeu să te iubească mai mult și nimic ce ai putea face pentru ca El să te iubească mai puțin”, spunea Philip Yancey. De multe ori, valoarea noastră pare să depindă de ceea ce realizăm, de felul în care suntem apreciați de ceilalți sau de propriile noastre reușite. Însă Scriptura ne conduce spre un adevăr mult mai profund: identitatea noastră nu se întemeiază pe ceea ce facem, ci pe faptul că suntem iubiți de Dumnezeu. Crucea lui Cristos este dovada supremă că viața noastră are o valoare pe care nici eșecurile, nici respingerea și nici trecutul nu o pot șterge.
Rugăciune
Tată ceresc, Îți mulțumesc că dragostea Ta nu depinde de meritele mele. Ajută-mă să-mi găsesc identitatea și siguranța în ceea ce ai făcut pentru mine prin Cristos și să trăiesc în fiecare zi ca un copil iubit al Tău. Amin.
Un gând pentru astăzi – link pentru comandă carte
