Un segment difuzat duminică în cadrul emisiunii 60 Minutes a prezentat noi detalii despre remarcabila operațiune de salvare desfășurată în weekendul Paștelui, în cazul a doi piloți ai Forțelor Aeriene Americane, al căror avion F-15E Strike Eagle a fost doborât deasupra Iranului în luna aprilie.
Cei doi piloți, identificați după indicativele lor de apel „Dude 44 Alpha” și „Dude 44 Bravo”, s-au catapultat după ce aeronava lor a fost lovită de o rachetă iraniană lansată de pe umăr.
Alpha a fost salvat în mai puțin de șase ore, însă încercarea prin care a trecut Bravo s-a întins pe parcursul următoarelor trei zile.
Într-un interviu acordat jurnalistei Norah O’Donnell de la CBS, ofițerul Forțelor Aeriene a povestit cum a privit spre parașuta sa, care nu se deschisese corespunzător, și-a dat seama că se afla într-un pericol extrem și a început imediat să se roage.
„Doamne, facă-se voia Ta”, a spus el. „Dar dacă voi trece cu bine prin asta, am nevoie de ajutor.”
Bravo a lovit solul cu o viteză cuprinsă între aproximativ 110 și 160 de kilometri pe oră. Impactul i-a provocat fracturi la coloană, braț și umăr, precum și o entorsă la gleznă și răni la cap și la față.
Anterior fusese relatat că, în ciuda acestor răni, aviatorul reușise să evite capturarea și, într-un mod extraordinar, să urce aproximativ 2.100 de metri în Munții Zagros din vestul Iranului, unde a găsit o crăpătură ascunsă în care s-a putut adăposti.
După ce a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a se feri de forțele inamice, Bravo a trimis un mesaj oficialilor americani responsabili cu localizarea și salvarea sa.
Care au fost primele lui cuvinte?
El i-a spus lui O’Donnell:
„Când am ajuns în momentul în care am putut să privesc în urmă și să mă gândesc la tot ceea ce trecusem, am trimis mesajul «Dumnezeu este bun», ca o recunoaștere a faptului că El mă trecuse prin toate acestea.”
„Dude 44 Bravo” a fost apoi întrebat ce rol a avut credința sa în capacitatea de a supraviețui unei experiențe atât de cumplite.
„Povestea aceasta nu ar exista fără credință”, a declarat el pentru 60 Minutes. „Nu spun că credința înlocuiește pregătirea. Pregătirea ne ajută să înțelegem ceea ce facem. Dar credința este sprijinul din spatele tuturor acțiunilor mele.”
Puțini creștini vor ajunge vreodată să se confrunte cu o încercare de o asemenea amploare, însă reacția curajosului aviator în fața pericolului este, cu toate acestea, atât instructivă, cât și inspirațională.
Creștinii credincioși se „antrenează” în fiecare zi prin citirea și studierea Cuvântului lui Dumnezeu, prin rugăciune și slujire. Nu suntem mântuiți prin faptele noastre, ci prin har, prin credință, pentru faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte ca noi să le facem (Efeseni 2:10).
Iacov a scris:
„Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.”
(Iacov 2:17)
Bravo a încercat să respingă ideea că ar fi avut anumite capacități sau abilități speciale, dincolo de cele pe care oamenii obișnuiți le folosesc pentru a face față dificultăților de zi cu zi.
„Am avut răni”, a recunoscut el. „Dar cu toții ne pregătim să ne adaptăm și să depășim lucrurile cu care ne confruntăm.”
Apoi a adăugat, cu ironie:
„Nu lăsa niciodată lipsa de motivație să te ducă la televiziunea iraniană.”
La doar o lună după începerea mandatului său prezidențial, președintele Ronald Reagan îi înmâna Medalia de Onoare sergentului-major Roy P. Benavidez.
Eroul armatei supraviețuise unui număr de 37 de răni provocate de gloanțe, schije și baionete în timpul unei misiuni de salvare în Vietnam.
Cel de-al 40-lea președinte al Statelor Unite a spus:
„În cartea sa The Bridges of Toko-Ri, romancierul James Michener scrie într-un mod emoționant despre eroii care au luptat în conflictul din Coreea. În scena finală a cărții, un amiral stă pe puntea întunecată a portavionului său, așteptând niște piloți despre care știe că nu se vor mai întoarce niciodată din misiune. Și, în timp ce așteaptă, întreabă în tăcerea întunericului: «De unde avem asemenea oameni?» Aproape o generație mai târziu, mi-am pus aceeași întrebare atunci când prizonierii noștri de război s-au întors din cumplita captivitate din Vietnam: «De unde am găsit asemenea oameni?»”
Credința puternică și statornică a lui Bravo în suveranitatea și bunătatea lui Dumnezeu l-a susținut pe tot parcursul acestei încercări.
El știa că Domnul este capabil să facă imposibilul, dar, în același timp, avea pace chiar și în eventualitatea în care Dumnezeu ar fi ales să nu-i răspundă rugăciunilor așa cum își dorea.
Prin harul și bunăvoința lui Dumnezeu, încă mai găsim în rândurile celor care slujesc America în uniformă asemenea oameni despre care vorbea Reagan.
„Dude 44 Alpha” și „Dude 44 Bravo” nu au fost încă onorați la Casa Albă de președintele Trump — însă este de așteptat ca acest lucru să se întâmple în curând.
Sursă articol: www.harbingersdaily.com
Traducere: Geanina Gula
