Vuietul unei Mari Ostiri- 2 Împăraţi 7:5-7
Aceasta este relatarea uimitoare a patru bărbaţi leproşi care au pus pe fugă întreaga armată Siriană. Ei au ajuns în situaţia în care nu mai aveau de ales, nu mai exista nici o altă alternativă.
Noi nu putem intra în acelaşi fel de mediu spiritual în care au intrat ei în acea incredibilă zi, numai dacă şi noi ajungem să realizăm că viaţa noastră de rugăciune comună nu este doar o altă metodă, nu doar o altă slujire cu care sfinţii să-şi ocupe timpul, nu doar o altă ocazie de a lucra pentru Dumnezeu, CI este singura opţiune pentru supravieţuire comună. Vuietul unei mari oştiri este eliberat numai în urechile demonilor din domeniul spiritual când oamenii intră în teritoriul numit “nici-o-altă alternativă.”
Rugăciunea noastră este energizată atunci când realizăm că bătălia este, de fapt, pe viaţă şi pe moarte. Nu poate exista o minte împărţită. Noi vom fi responsabili pentru cuvintele pe care le-am rostit în lumea spirituală. Noi am declarat răbdare, rezistenţă, consistenţă, puritate, putere, guvernare, şi trebuie să acţionăm în acord cu ceea ce am declarat. Doar un nebun spiritual nu respectă tăria diavolului (Iuda 8-11): oamenii înţelepţi îl distrug prin puterea Domnului, lăsând deoparte puterea şi înţelepciunea lor proprie, îmbrăcându-se cu armura şi echipamentul care este al Domnului. DACĂ NU LUPTĂM: VOM MURI!
Pentru a elibera vuietul unei mari oştiri, noi trebuie să avansăm. Avântul comun cauzează un vuiet în duhul. Versetul 5 spune că: “ei s-au ridicat SĂ PLECE…şi când AU AJUNS…” Există mişcare, un timp coordonat şi un rezultat. Mişcarea lor a fost rezultatul unei decizii şi gândiri clare, nu a pasivităţii şi ignoranţei. Ei au analizat opţiunile pe care le aveau şi apoi au acţionat cu o viteză decisivă.
Întreaga situaţie spirituală nu se schimbă într-o stare de curgere până când noi nu începem să înaintăm. Rândurile vrăjmaşului care par imposibil de distrus nu încep să-şi descopere deficienţele lor uriaşe până ce oştirile lui Dumnezeu înaintează în rugăciune hotărâtă.
Domnul a făcut ca, căpeteniile demonice “SĂ AUDĂ”. Acest lucru vrem să se întâmple în Bisericile noastre locale; să ne mişcăm în domeniul “puterii practice”, unde duşmanul fuge de puterea şi tăria care nu îşi are sursa în noi dar care este foarte reală. Ce contrast putem vedea în acest război! În domeniul natural doar patru oameni leproşi; în domeniul spiritual o altă realitate predomină. În jurul puterii lor fizice plăpânde exista o forţă uriaşă de armate spirituale: vuiete de care şi de cai, vuietul unei mari oştiri. Cei patru leproşi au păşit într-un teritoriu al duhului trasat pentru noi prin indicatoare şi îndrumări clare date în aceste versete din 2 Împăraţi.
Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar informaţie; nu doar poveşti biblice, ci este o hartă precisă a locurilor, mentalităţilor, operaţiunilor şi realităţilor din domeniul spiritual în care inima lui Dumnezeu doreşte ca noi să intrăm. Cheia este înţelepciunea.
