Inteligența artificială avansează într-un ritm uluitor. Dezvoltatorii îi promovează promisiunile, organizațiile se grăbesc să o integreze în activitățile lor zilnice, iar profesioniștii din aproape toate domeniile încearcă să îi definească locul. Totuși, creștinii se confruntă cu o întrebare mai profundă: cum ar trebui credincioșii să folosească o tehnologie care se prezintă drept sursa tuturor răspunsurilor, deși este programată de oameni care nu dețin toate aceste răspunsuri?
Opiniile despre inteligența artificială abundă în mediul politic, în biserică și în spațiul public, în general. Unii o acceptă fără rezerve, în timp ce alții o resping în totalitate. Între aceste două extreme se află o poziție adoptată de mulți: inteligența artificială poate fi un instrument folositor, dar trebuie utilizată cu discernământ, responsabilitate și prudență.
Cei care susțin această poziție echilibrată subliniază că utilitatea inteligenței artificiale nu elimină riscurile pe care aceasta le implică. Într-un interviu acordat publicației Decision, locotenent-colonelul în rezervă Robert Maginnis, fost ofițer al armatei Statelor Unite, cercetător principal pentru securitate națională în cadrul Family Research Council și autor a 15 cărți, a identificat trei pericole principale.
Afirmațiile sale au fost făcute ca reacție la un nou studiu Barna, potrivit căruia creștinii folosesc inteligența artificială într-o măsură semnificativ mai mare decât americanul obișnuit, iar unii dintre ei au încredere că aceasta îi poate ajuta chiar și în „creșterea spirituală”.
În opinia lui Maginnis, aceste riscuri sunt importante pentru orice utilizator al inteligenței artificiale, dar au o greutate aparte pentru creștini și pentru biserică.
Discernământul externalizat
Primul pericol, a explicat Maginnis, este ceea ce el numește „discernământ externalizat”.
Problema nu este faptul că „inteligența artificială poate formula în câteva secunde un răspuns aparent convingător despre suferință, păcat sau Scriptură”. Îngrijorarea mai profundă este reprezentată de „ispita de a accepta acel răspuns, în loc să cercetăm cu atenție textul biblic, să cerem sfatul unui pastor sau să ne supunem procesului mai lent al formării spirituale”.
Viteza și comoditatea oferite de inteligența artificială facilitează evitarea procesului mai dificil și mai lent de analiză atentă — efortul deliberat de a verifica ceea ce oferă ceva neînsuflețit, inteligența artificială, prin raportare la oameni reali: pastori, mentori, prieteni de încredere și membri ai familiei.
Mulți recunosc deja că „inteligența artificială poate oferi informații incomplete, înșelătoare sau pur și simplu greșite”, a afirmat Maginnis, iar „un pastor sau un creștin care nu înțelege această tehnologie va întâmpina dificultăți în identificarea erorilor sale”.
Inteligența artificială în rolul de „oracol”
Dacă este necesar ca un creștin să verifice cu atenție veridicitatea răspunsurilor oferite de inteligența artificială, este cu atât mai important să înțeleagă cadrul prin care sunt formulate aceste răspunsuri.
„Al doilea risc este tendința inteligenței artificiale de a se prezenta ca un oracol”, a declarat Maginnis.
În cartea sa, The Final Algorithm, Maginnis explică modul în care inteligența artificială vorbește cu autoritate, „deși nu are suflet, conștiință și nici nu este răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu”.
Folosirea repetată și necontrolată a acestei tehnologii „îi poate obișnui pe oameni să aștepte răspunsuri categorice și autoritare ori de câte ori le solicită”, determinându-i să uite de unde provine adevărata autoritate.
„Nu susțin că chatbotul de astăzi este chipul vorbitor descris în Apocalipsa 13:14-15”, a subliniat el. „Avertizez însă că acesta cultivă un reflex periculos: încrederea într-o voce lipsită de trup și neomenească, doar pentru că răspunde rapid și cu încredere. Aproape jumătate dintre creștinii practicanți afirmă deja că ar lua în considerare posibilitatea de a încredința unui astfel de sistem creșterea lor spirituală.”
Credibilitatea pastorală
Nimic nu poate înlocui valoarea unică a întâlnirilor față în față dintre oameni. Rolul pastoral rămâne esențial, a explicat Maginnis, iar acest adevăr conduce la cel de-al treilea risc: „credibilitatea pastorală”.
Pe măsură ce inteligența artificială se dezvoltă într-un ritm accelerat, credincioșii care o folosesc zilnic vor fi tot mai puțin înclinați să ceară sfatul „liderilor care par nefamiliarizați cu o tehnologie pe care ei o utilizează în fiecare zi. În schimb, se vor îndrepta spre inteligența artificială, spre influenceri online sau spre oricine le răspunde primul”.
Legile, discursul public și platformele digitale modelează deja gândirea celor care se află sub influența lor. În acest context, Maginnis formulează un avertisment simplu, dar pătrunzător, inspirat din cartea sa The New AI Cold War:
„Un număr restrâns de companii influențează într-o măsură tot mai mare informațiile pe care miliarde de oameni le primesc drept neutre. Aceste sisteme nu au nicio responsabilitate de legământ față de sufletul unui creștin.”
„Să nu vă conformați”
„Pastorii nu trebuie să devină ingineri”, a afirmat Maginnis. Dumnezeu le-a încredințat o chemare mult mai importantă, și anume capacitatea și responsabilitatea de a face „ceea ce mașinile nu pot face: să îi învețe pe oameni Scriptura, să construiască relații, să exercite înțelepciunea și să formeze ucenici prin relații și experiențe trăite în mod direct”.
În încheiere, Maginnis a afirmat:
„Romani 12:2 prezintă în continuare misiunea noastră: «Să nu vă conformați acestui veac, ci să fiți transformați prin înnoirea minții voastre». Această înnoire nu a venit niciodată de la un server.”
Sursă articol: www.harbingersdaily.com
Traducere: Geanina Gula
