de Mark Henry
Ce ai crede dacă cineva ți-ar spune că te poate face instantaneu la fel de inteligent ca inteligența artificială? Ce ai spune dacă ți-ar promite că te poate face imun la toate bolile sau că îți poate vindeca orice dizabilitate? Dar dacă ar insista că viața ta ar putea fi prelungită cu zeci, sute sau chiar mii de ani? Ai reacționa cu neîncredere sau ai considera că este posibil? Mergând un pas mai departe… te-ai gândi vreodată să accepți asemenea oferte incredibile?
Îmi dau seama că aceste afirmații pot părea exagerate, ca desprinse din literatura științifico-fantastică, însă ele reflectă chiar obiectivele urmărite de transumaniști. Pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu termenul, transumanismul înseamnă depășirea condiției umane — „trans” vine din latină și înseamnă „dincolo”, „peste” sau „de cealaltă parte”, iar „uman” se referă la omenire. Pe scurt, transumanismul, adesea prescurtat „H+”, este o mișcare care urmărește folosirea tehnologiei moderne pentru a îmbunătăți și transforma umanitatea.
Fie că este vorba despre inginerie genetică, robotică, inteligență artificială sau tehnologii viitoare, scopul transumanismului este modificarea fundamentală a speciei umane, pentru ca aceasta să depășească starea actuală și să devină ceva mai mult, ceva mai bun, ajungând, potențial, la o stare care ar putea fi considerată „post-umană”. În gândirea transumanistă, o ființă post-umană este o ființă ale cărei capacități fizice, intelectuale sau psihologice au fost îmbunătățite atât de dramatic, încât nu mai poate fi considerată pe deplin umană după standardele actuale.
Convingerea care stă în spatele acestor aspirații este aceea că omenirea se află în pragul dobândirii instrumentelor necesare pentru a-și dirija propria „evoluție”, depășind limitări precum îmbătrânirea, boala și mintea finită. Deși multe dintre obiectivele transumanismului par nobile — precum vindecarea bolilor și alinarea suferinței — această mișcare ridică, în cele din urmă, întrebări profunde despre ce înseamnă să fii om și dacă omenirea ar trebui să caute să depășească limitele stabilite de Dumnezeu.
Dorința veche de a fi mai mult decât om
La prima vedere, aceste ambiții pot părea moderne. Totuși, pentru cei familiarizați cu Scriptura, dorința care stă la baza lor nu este nouă. Aspirația de a depăși limitările umane și de a deveni mai mult decât a intenționat Dumnezeu pentru omenire amintește de o ispită mult mai veche. Acest mod de gândire seamănă tulburător de mult cu minciuna inițială pe care șarpele, Satan, a rostit-o în Grădina Edenului cu privire la rodul interzis, afirmând că Eva „cu siguranță nu va muri” și că va fi „ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Gen. 3:4-5). Afirmația înșelătoare din această minciună era că oamenii puteau depăși starea lor creată, devenind asemenea lui Dumnezeu. Desigur, după cum aproape toată lumea știe, exact de aici au început problemele omenirii. Spre deosebire de ceea ce a promis șarpele, toți oamenii au fost afectați de o natură coruptă, ostilă față de Dumnezeu, de o predispoziție spre păcat și de inevitabilitatea morții, ca rezultat al „Căderii” (1 Cor. 15:22).
Dintr-o perspectivă biblică, tocmai aceste consecințe ale Căderii — suferința, boala și moartea — au alimentat dorința omenirii de a-și depăși limitările. Însă, în loc să privească spre Dumnezeu pentru soluții la aceste probleme, transumanismul urmărește să atingă aceste obiective prin ingeniozitatea omenească. În loc ca omul să crească în înțelepciune și cunoaștere prin călăuzirea Duhului Sfânt, transumaniștii cred că, într-o zi, cogniția umană și inteligența artificială ar putea fi integrate împreună, permițând omenirii să atingă suprainteligența. În loc să biruiască mortalitatea întorcându-se la Isus pentru viață veșnică, transumaniștii caută să prelungească durata vieții umane prin progrese în domeniul îmbunătățirii genetice și al neurotehnologiei.
Tehnologia din spatele transumanismului
Pentru cei care ar putea crede că toate acestea sunt pur teoretice, realitatea este că tehnologiile necesare pentru împlinirea acestor visuri transumaniste sunt deja în dezvoltare astăzi. De exemplu, editarea genetică a devenit mai rapidă, mai ieftină și mai eficientă datorită unei tehnologii cunoscute sub numele de CRISPR-Cas9. Această inovație folosește o enzimă care poate modifica ADN-ul în locații specifice, țintite. Astfel, modificarea genetică a devenit aproape la fel de ușoară ca actualizarea unui software și deschide ușa unor descoperiri de neimaginat, precum terapia genetică sau găsirea unor tratamente pentru boli. În mod similar, companii precum Neuralink dezvoltă interfețe creier-computer implantabile, capabile să înregistreze și să decodeze activitatea creierului, permițând utilizatorilor să controleze computere și dispozitive robotice doar prin intermediul gândurilor lor.
Așadar, ce înseamnă toate acestea în mod practic? Cum ajută astfel de dezvoltări la depășirea barierelor precum durata limitată a vieții și inteligența finită? Din punctul de vedere al transumaniștilor, întrebarea ar fi, de fapt: cum să nu ajute? Imaginați-vă doar că o persoană care are nevoie de un transplant de organ ar putea primi unul crescut artificial la cerere, proiectat să se potrivească propriei sale genetici. Sau imaginați-vă un viitor în care celulele canceroase ar putea fi țintite și distruse în mod specific, vindecând efectiv o persoană de această boală îngrozitoare. Imaginați-vă un viitor în care creierul cuiva ar putea fi conectat la un computer, iar toate gândurile, amintirile și cunoștințele sale ar putea fi descărcate și stocate pe termen nelimitat sau, și mai înfricoșător, reîncărcate într-un nou corp creat artificial. Totul sună nebunesc, nu-i așa? Ca ceva din filmele Avatar, Surrogates sau Bicentennial Man.
Deși asemenea descoperiri pot părea exagerate pentru unii, dacă tendințele actuale continuă, mulți transumaniști cred că tehnologii considerate cândva științifico-fantastice ar putea deveni, într-o zi, posibile. Oamenii de știință au reușit deja să crească vezici urinare și trahee umane folosind celulele proprii ale pacienților. Interfețele creier-computer pot deja să traducă activitatea neuronală în vorbire sintetică, să miște cursorul unui computer, să tasteze texte, să navigheze pe internet și multe altele. Acestea sunt doar câteva dintre realizările incredibile ale tehnologiei deja existente. Dacă acest lucru se poate face acum, imaginați-vă ce va fi posibil peste cinci, zece sau douăzeci de ani!
Babel revizitat: omenirea fără Dumnezeu
Îmi vine în minte modul în care Dumnezeu i-a privit pe cei care s-au unit pentru a construi Turnul Babel, spunând: „Iată, ei sunt un singur popor și toți au aceeași limbă. Iată ce au început să facă, iar acum nimic din ce și-au pus în gând să facă nu le va fi imposibil” (Gen. 11:6). Cu alte cuvinte, Dumnezeu a arătat că omenirea are potențialul de a realiza orice își propune, atunci când este unită în scop și efort. Problema de la Babel nu era progresul tehnologic în sine. Problema era hotărârea colectivă a omenirii de a atinge măreția independent de Dumnezeu. Într-un mod asemănător, transumanismul imaginează adesea un viitor în care omenirea învinge moartea, suferința și limitările prin propria ingeniozitate, nu prin dependența de Creatorul ei.
Având în vedere acest lucru, fezabilitatea obiectivelor transumaniste nu ar trebui subestimată. Așa cum omenirea a încercat în mod colectiv să „ajungă până la cer” și să-și „facă un nume” în zilele Babelului, ambițiile unei cunoașteri asemenea celei divine și urmărirea nemuririi nu sunt diferite, fiind în mod fundamental înrădăcinate în mândrie. În aceeași direcție, dacă transumaniștii reușesc în eforturile lor, se deschide ușa către tot felul de întrebări morale și sociale, care ar putea amenința însăși structura societății.
De exemplu, dacă specia umană ar putea fi „îmbunătățită” la nivel de ADN, în ce moment ar înceta să mai fie „umană”? Dacă mintea unei persoane ar putea fi conectată la un computer, ar deveni posibil ca gândurile și amintirile să fie schimbate, șterse sau ca unele noi să fie implantate? Sau ar putea deveni posibilă o formă de telepatie pentru cei care au o interfață creier-computer conectată la o rețea wireless? Dacă da, ar putea acest lucru să ducă la apariția unei „conștiințe colective”, asemenea „Borg” din Star Trek? Implicațiile privind pierderea intimității și identității individuale sunt de neimaginat! Dar ce s-ar întâmpla cu cei care ar respinge tehnologia transumanistă? Ar apărea un sistem de inegalitate în care aceștia ar fi considerați inferiori în comparație cu cei care o îmbrățișează? Din nou, întrebările sunt nesfârșite.
Răspunsul biblic la cea mai mare nevoie a omenirii
Desigur, atunci când ne confruntăm cu întrebări dificile, cel mai bun loc în care să căutăm răspunsuri va fi întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu. Scriptura ne arată că Isus a oferit deja soluții pentru fiecare dintre aceste dileme, iar soluțiile lui Dumnezeu vor depăși întotdeauna încercările zadarnice ale omului. Isus a învins deja moartea, după cum demonstrează învierea Sa glorioasă, și oferă viața veșnică drept un dar gratuit oricui este dispus să-și pună credința și încrederea în El ca Domn (Ef. 2:8). Adevărata cunoaștere și înțelepciune au fost făcute disponibile prin puterea Duhului Său, care îi ajută pe credincioși să înțeleagă Cuvântul Lui (Ioan 16:8, 13). Îmbătrânirea, boala și anomaliile fizice vor fi, într-o zi, lucruri ale trecutului, știind că trupuri noi, glorificate, îi așteaptă pe urmașii lui Hristos după ce vor fi înviați sau răpiți în viitor (1 Cor. 15:42-44; Fil. 3:20-21).
Nădejde în Hristos, nu în tehnologie
În loc să ne punem nădejdea în ambițiile omenești legate de siliciu, modificare genetică și autodepășire tehnologică — eforturi care, în cele din urmă, nu sunt decât imitații imperfecte ale designului perfect al lui Dumnezeu — ar trebui să ne punem credința în Isus, singurul care oferă adevăratul remediu pentru consecințele devastatoare ale păcatului. Încercările omenești de a învinge moartea, suferința și limitările în afara lui Dumnezeu vor eșua întotdeauna. Scriptura a descoperit deja deznodământul final al istoriei, iar acesta nu este un viitor în care omenirea atinge inteligența sau nemurirea divină prin propria ingeniozitate. Victoria a fost deja asigurată prin Hristos. Lupta a fost câștigată. În final, Isus domnește biruitor.
Căutarea vieții, vindecării și înnoirii nu este ceva nou. De-a lungul veacurilor, omenirea a căutat modalități de a învinge suferința, de a inversa degradarea și de a scăpa de moartea însăși. Transumanismul este doar cea mai recentă expresie a acestor dorințe vechi. Nu este nimic greșit în dorința de eliberare de boală, durere și mortalitate. Tânjirea după aceste lucruri arată conștientizarea faptului că lumea noastră este profund frântă (Rom. 8:20-22). Greșeala constă în a crede că omenirea poate rezolva, în cele din urmă, aceste probleme prin propria ingeniozitate. Încercarea de a ne „programa” biologia sau de a ne îmbunătăți intelectul nu va vindeca niciodată problema mai profundă a păcatului și nu va face posibilă împăcarea cu Dumnezeu. Omenirea nu are nevoie să se reproiecteze pentru a deveni mai mare; are nevoie de răscumpărare prin Cel care este deja măreț. Cel care ne-a creat — Isus. În loc să-și pună nădejdea în următoarea descoperire tehnologică, omul ar trebui să-și pună nădejdea doar în Hristos, care oferă ceea ce transumanismul nu va reuși niciodată să realizeze: iertarea păcatelor, biruința asupra morții și promisiunea că, într-o zi, El va face toate lucrurile noi.
Mark Henry este autor, vorbitor și pastor principal al bisericii Revive Church din Brooklyn Park, Minnesota, precum și colaborator al publicației Harbinger’s Daily.
Sursă articol: www.harbingersdaily.com
Traducere: Geanina Gula
