Comentariul lui Amir despre Sărbatoarea Luminilor (Hanuka). Hanukkah, cunoscută și sub numele de Sărbatoarea Luminilor, este o sărbătoare bazată pe povestea și tradiția înfrângerii poporului evreu din Imperiul Seleucid (siriano-grec) în Țara Sfântă. În secolul II î.Hr. (165), o mică armată de evrei numiți Macabei au organizat o rebeliune împotriva seleucizilor în timpul încercărilor de elenizare a poporului evreu și țării lui Israel.
Sub domnia lui Antioh Epifan al -IV-lea, țintirea poporului evreu a fost mărită. El s-a folosit de preoție pentru a-și pune în aplicare agenda prin numirea propriului său mare preot. El a folosit chiar și fondurile din trezoreria Templului pentru a-și susține desfășurarea militară înpotriva Egiptului. Și în încercările sale mai severe de persecuție a evreilor, el a furat obiecte precum menora din Templu și chiar a pus un idol al lui Zeus în interiorul templului. El a crezut că el însuși era Zeus-manifestat. Dar poate cel mai cunoscut act al său a fost atunci când a profanat Templul prin sacrificarea unui porc pe altar.
Revolta macabeană a început în 167 î.Hr., ca urmare a unui decret al lui Antioh al IV-lea care a pus capăt practicii religioase evreiești, care a dus la uciderea unui evreu elenizat care a făcut sacrificii idolilor. De asemenea, el l-a ucis pe oficialul grec care a impus sacrificiul (sacrificiile). El avea să moară doar un an mai târziu, după ce a fugit în munți împreună cu cei cinci fii ai săi, iar fiul său, Iuda Macabeul, a fost cel care a organizat rebeliunea menționată mai sus. După victoria finală, Macabeii și-au continuat drumul în Ierusalim, își rededicau Templul și îl instalau pe fratele cel mai mic ca mare preot.
Destul de interesant, porecla lui Iuda a fost „Macabeulˮ, care este derivat din cuvântul ebraic pentru „ciocanˮ (מַקָּבָה) (Makeba)
Cartea lui Daniel face, fără îndoială, mai multe mențiuni despre Antioh al -IV-lea fără a-l menționa pe nume, și se crede că atât Antioh cât și Macabeii erau în vedere atunci când îngerul Gabriel l-a pus pe Daniel în legătură cu viitorul:
Daniel 11:31-32
„Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi.ˮ
O tradiție evreiască în acea vreme era de a aprinde zilnic chanukia (Hanukkah Menora) în Templul Sfânt din Ierusalim. După cum spune tradiția, atunci când Macabeii au eliberat Templul Sfânt din Ierusalim, s-a întâmplat un miracol, deoarece uleiul care era consumat pentru a ține menora aprinsă o zi, a ținut opt zile. De aici și tradiția celor opt zile și nopți. În fiecare noapte, în timpul sărbătorii, se aprinde o lumânare suplimentară care comemorează și amintește puterea poporului evreu și eliberarea lui Dumnezeu de dușmanii lor.
Hanuka înseamnă „dedicare” și se referă la rededicarea și eliberarea Templului Sfânt al poporului făgăduit și a centrului de închinare față de Dumnezeu. Festivitățile moderne includ consumul de latkes, cartofi, clătite și gogoși, deoarece acestea sunt gătite în ulei. Copiii mici aprind de obicei lumânările și cântă cântece tradiționale, jucându-se cu „dreidel”, un titirez pătrat cu litere ebraice cu acronimul „a Great Miracle Happened There”(O mare minune s-a întâmplat acolo). În timp ce sărbătoarea este o sărbătoare minoră în tradiția evreiască, în Israel, sărbătoarea este un timp de unitate și ceremonii organizate în întreaga națiune.
O privire mai profundă
Ioan 10:22-23 consemnează: „În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.ˮ Ca evreu, Isus cu siguranță ar fi participat la sărbătoarea dedicării. Același spirit curajos al Macabeilor care au rămas credincioși lui Dumnezeu în timpul persecuției intense a fost transmis ucenicilor lui Isus care aveau să se confrunte cu încercări severe din cauza credincioșiei lor față de Hristos. Și asemenea miracolului prezenței lui Dumnezeu exprimat prin flacăra veșnică a lui Dumnezeu care arde pentru Macabei, Isus a devenit expresia întrupată, fizică a prezenței lui Dumnezeu, Lumina lumii care a venit să locuiască printre noi și să ne dea lumina veșnică a vieții lui Dumnezeu.
Să ne amintim cu toții cele mai importante două lucruri din această perioadă:
Dedicare
Romani 12:1-2
„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi† trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.ˮ
Fiind Lumina
Matei 5:14-16
A fi Lumina – „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”
Sursă text și foto: BeholdIsrael
