Pe 12 mai, o tânără studentă — Deborah Samuel — din Sokoto, Nigeria a fost ucisă în bătaie și arsă pentru că L-a lăudat pe Isus pe un grup de chat pe WhatsApp. O bandă de colegi de clasă musulmani radicali i-au văzut postarea, s-au înfuriat și au ucis-o. „Crima” Deborei? Ea a fost acuzată de blasfemie împotriva islamului și a profetului Mahomed — o crimă care necesită o condamnare la moarte conform legii Sharia.
Deborah se bucura online pentru că promovase cu succes examenele de la Shehu Shagari College of Education, situat în nord-vestul Nigeriei. Potrivit Open Doors, ea a postat: „Isus Hristos este cel mai mare. El m-a ajutat să-mi trec examenele”. Pentru acel mesaj și alte comentarii similare, ea a fost ucisă.
Un videoclip îngrozitor al crimei a devenit viral pe rețelele de socializare, provocând indignare în rândul comunității creștine din Nigeria și din întreaga lume. Și, din păcate, nu este ceva nou. Violența brutală împotriva creștinilor din toată țara nu a fost doar ceva obișnuit de zeci de ani, dar a crescut dramatic în ultimele luni. Am fost invitat să discut despre această crimă împotriva umanității cu Joseph Backholm la „Washington Watch”. Mi-a cerut să ofer mai multe detalii despre această poveste.
Ce am înțeles este că după postarea ei pe WhatsApp, o bandă de tineri au atacat-o. A existat un videoclip înfiorător care îi arăta pe ei bătând-o violent, strigând și râzând și strigând „Allahu Akbar! Blasfemie! Blasfemie!ˮ Apoi i-au aruncat benzină pe trup, l-au aprins și au ars-o până s-a făcut scrum”.
Acest lucru a părut foarte violent pentru unii observatori, dar, din păcate, chiar nu a fost. Dacă urmăriți ce se întâmplă ȋn Nigeria, veți constata că astfel de lucruri se întâmplă tot timpul. De data aceasta, a fost un student la o facultate și a fost postat pe Twitter. Din moment ce incidentul a fost filmat și a fost afișat pe rețelele de socializare, a atras puțină atenție.
Cu toate acestea, am avut literalmente zeci de relatări despre casele și bisericile arse ale creștinilor — cu oameni înăuntru — și povești înfiorătoare. Acest caz nu este unic, dar pentru că a fost văzut de mulți, ne ajută să ne concentrăm asupra a ceea ce continuă să se întâmple acolo.
Joseph m-a întrebat: „Care este situația acolo în Nigeria, care îi face pe oameni să simtă că pot face așa ceva într-un loc foarte public și pot scăpa de asta?”
I-am explicat că, după ani și ani de violențe de genul acesta, nu a existat practic niciun răspuns din partea guvernului — sau cel puțin foarte, foarte puțin. Și, de fapt, mulți cred că guvernul este complice la aceste atacuri sau cel puțin închide ochii.
Președintele Nigeriei, Mohammadu Buhari, este un extremist musulman. S-a înconjurat de susținători din grupul său etnic particular, tribul Fulani. Nu toți fulanii sunt militanti, dar grupul care îl înconjoară și îl sprijină pe acest președinte pare a fi radicalizat.
În consecință, guvernul nigerian de astăzi nu face aproape nimic în privința — dacă nu cumva este chiar complice la — violența care este în creștere. Drept urmare, aproximativ opt milioane de oameni au fugit din nordul Nigeriei ca refugiați. Întreaga situație este atât de rea încât aproape toți creștinii din regiune trăiesc într-o nesiguranță și frică constantă. Între timp, violența izbucnește aproape în fiecare săptămână — 20 până la 30 de persoane sunt raportate ca fiind ucise și altele răpite sau grav rănite.
Aici, în SUA, a fost greu să obții orice fel de răspuns de la Departamentul de Stat. A fost o veste minunată când fostul secretar de stat Mike Pompeo a declarat, de fapt, Nigeria o „Țară cu preocupare deosebită” (PCC) în decembrie 2020, subliniind anii de abuz al minorităților religioase și refuzul guvernului nigerian de a aborda problema.
Cu toate acestea, la nici un an mai târziu, administrația Biden a șters acea denumire fără nici o explicație. Această ultimă violență, care continuă să escaladeze, cere ca SUA să redesemneze Nigeria drept CPC.
Sâmbătă, 14 mai, la Sokoto, conform mai multor relatări, protestele au devenit și mai violente. Protestatari, înarmați cu macete, cuțite și bețe și scandând rugăciuni islamice, au cerut eliberarea celor doi suspecți arestați de poliție (se pare că erau mai mult de doi).
Magazinele au fost jefuite și arse, iar cel puțin două biserici au fost atacate și vandalizate. Unii dintre protestatari au asediat și palatul sultanului din Sokoto, un lider religios preeminent printre musulmanii din Nigeria, care reprezintă aproximativ jumătate din populația țării.
Un cleric creștin nigerian le-a trimis recent un e-mail prietenilor din SUA: „Purtați-ne în rugăciunile voastre. Situația este atât de tensionată. S-a presupus (deși nu a fost pe deplin confirmat) că două domnișoare au postat ca răspuns la situația din Sokoto și sunt ȋnvinuite că l-a hulit și ele pe Sfântul Profet. Acum ei cer guvernului să ia doamnele și să le pună în judecată”.
Președintele FRC și fostul președinte al USCIRF, Tony Perkins, a răspuns rapid la veștile groaznice de la Sokoto, Nigeria, spunând: „Suntem revoltați de violența odioasă a mafiei care a ucis-o pe Deborah Samuel în Sokoto. Bătută până la moarte și arsă pentru că ar fi hulit într-un grup WhatsApp. Guvernul SUA trebuie să acorde prioritate eforturilor de reducere a violenței în nordul Nigeriei”.
Publicat inițial la Family Research Council – repostat cu permisiune.
Sursă text și poză: prophecynewswatch.com
