PUTEREA LUCRURILOR MICI
„…vulpile cele mici, care strică viile.” (Cântarea Cântărilor 2.15)
„Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.” (Eclesiastul 10.1)
Viața este compusă din lucruri mici. Acestea determină caracterul oamenilor și, de cele mai multe ori, le decid şi destinul veşnic. După cum mantaua aspră a țăranului și mantia împăratului sunt făcute amândouă din multe fire țesute împreună, la fel și haina caracterului este țesută din nenumăratele gânduri, cuvinte și fapte din existența de zi cu zi a fiecărui individ. Evlavia biblică este mai convingătoare în lucrurile mici decât în cele mari, iar pagubele create de creștinii inconsecvenți au la origine tolerarea unor păcate mărunte care sunt la fel de distructive ca moliile pentru haine.
Așa cum bine spunea Dr. Maclaren, „furnicile albe curăță carnea de pe oasele unui animal mort mai repede decât un leu”. Micile răutăți săvârșite cu vorba sau cu privirea, izbucnirile mânioase, micile fățărnicii din vârful limbii, minciunile așa‑zis „nevinovate”, afronturile mărunte și dușmăniile meschine, indiferența egoistă față de bunăstarea celorlalți și scuzele transparente de care ne folosim pentru a evita îndatoririle dureroase – toate acestea la un loc se numesc păcat. Un fulg de zăpadă este ceva minuscul, care se poate topi în palma unui copil. Dar dacă o mulțime de fulgi sunt aruncați de viscol de‑a curmezișul liniilor de cale ferată, aceştia pot să oprească cea mai puternică locomotivă și să înzăpezească orice tren.
Așadar, impactul pe care îl are orice creștin asupra semenilor lui poate fi afectat de mulțimea de fapte lipsite de consecvență și de momentele în care și‑a neglijat îndatoririle; acestea se acumulează, formând troiene de zăpadă care împiedică trezirea spirituală și pot opri din creștere o biserică. Nici un păcat nu este prea mic astfel încât să poată fi ignorat ca şi cum nu va avea urmări; nici un păcat nu este prea mic ca să i se permită să avanseze.
„Lasă viermele în pace și îți va omorî copacul”, i‑a spus cineva odată unui grădinar de la curtea unui nobil. Grădinarul n‑a ţinut seama de avertismentul respectiv şi a ignorat micul parazit, dar în anul următor, frunzele îngălbenite au semnalat moartea lentă a copacului. ––Theodore Cuyler
Ce‑i viaţa? Este‑o ţesătură
De lucruri mari, dar şi mărunte;
Ce este marea? Picătură
Cu picătură ce‑şi fac punte.
La fel sunt împletite toate:
Deprinderi, gesturi şi‑atitudini,
Evenimente ne‑nsemnate,
Griji devenite certitudini.
Un aliaj fac împreună
Sfidând mereu eternitatea:
Mărunte lucruri se adună
Şi‑apare personalitatea.
Dă‑mi, Doamne, forţe potrivite
Cu brio să pot face faţă
Acelor vârfuri ascuţite
Ce‑n lucruri mici au fortăreaţă.
––Autor necunoscut
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
