“Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” (Ieremia 9:24)
O întrebare pe care oamenii o pun întruna este: “Cum poate Dumnezeu să fie drept, dar să-i achite pe cei răi?” Această întrebare primește răspuns prin faptul că Dumnezeu este unitar. Dreptatea lui Dumnezeu și îndurarea lui Dumnezeu nu se cearta una cu alta. Isus Cristos este Dumnezeu, și tot ce se poate spune despre Dumnezeu poate fi spus despre Cristos. Și El este unitar. El S-a îmbrăcat cu natura omului, însă natura omului este om. Dumnezeu, Dumnezeul veșnic, care a fost înainte de a fi omul și care l-a creat pe om, este o ființă unitară și nu există nicio divizare a substanței. De aceea, Acel sfânt care a suferit cu propriul Său sânge pentru noi a fost infinit, atotputernic și perfect. Infinit înseamnă fără granițe, fără limite, nețărmurit, fără fund, fără vârf, etern, fără vreo măsură sau limitare posibilă. Deci, ceea ce a făcut suferința lui Isus în ispășirea de pe acea cruce, sub acel cer întunecat, a fost infinit în puterea Sa. Răutatea omului nu compromite sub nicio formă dreptatea lui Dumnezeu. Toată răutatea tuturor oamenilor răi de-a lungul veacurilor nu se poate compara cu o șoaptă a îndurării lui Dumnezeu. Întrebarea nu este cum poate fi Dumnezeu drept și să-l achite pe cel rău, ci cum ar putea Dumnezeu să nu Se poarte conform naturii Sale când este pus față în față cu orice situație.
Atotputernice Dumnezeu, căile Tale par la început așa de aspre și neînduplecate. Dar, pe măsură ce străpung vălul necunoașterii, descopăr acea bucurie în Tine care face să năvălească harul către inima mea. În numele binecuvântat al lui Isus mă rog, amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer