„El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu și așteaptă de acum ca vrăjmașii Lui să-I fie făcuţi așternut al picioarelor Lui. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârșiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10:12-14)
Îndreptățirea îl declară pe păcătos neprihănit, dar este exterioară omului. Adică s-ar putea ca omul îndreptățit să nu fie mai bun din cauza îndreptățirii sale dacă asta e tot ce i s-a întâmplat. Îndreptățirea este o chestiune juridică. Exact așa cum cineva poate sta înaintea unui tribunal, fiind declarat inocent cu privire la o infracțiune – nevinovat – asta neschimbându-l totuși pe dinăuntru. Cântărește exact cât cântarea și înainte; are aceeași înălțime, aceeași culoare a părului și a ochilor ca înainte. Are aceleași relații și din toate punctele se vedere este același om care a fost și înainte. Singura diferență e că e liber sub aspect juridic, declarat nevinovat în fața legii. Când cineva află că este declarat nevinovat, se bucură. Dar nu el a făcut lucrarea. Aceasta a fost realizată în mintea jurațiloe și în fața legii. Îndreptățirea este actul pe care îl face Dumnezeu pentru a ne împăca cu Sine. Dumnezeu a făcut mai întâi ispășirea și pe baza ei este lucrarea de îndreptățire. Pentru că Isus a murit pe cruce și ne-a cumpărat ispășirea, Dumnezeu ne poate acum îndreptăți în ochii Lui, fiindcă nu noi suntem în fața Lui, ci Hristos.
Tată, a ști că sunt îndreptățit și eliberat de pedeapsa pentru păcatul meu înseamnă a mă aduce în punctul unei mari bucurii. Te laud nespus pentru lucrarea lui Hristos isprăvită în folosul meu. În numele binecuvântat al lui Isus mă rog. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
