„Înainte de Praznicul Paștelor, Isus, ca Cel care știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” (Ioan 13:1)
Cred că este un lucru îngrozitor să te îndrăgostești și apoi să pierzi dragostea. Ce șocant este când citești despre cazuri de divorț când cineva spune: “Nu-l mai iubesc.” L-a iubit cândva, dar acum nu-l mai iubește. Dragostea ei nu a dăinuit. Câteodată auzim de mame care-și părăsesc copiii, așa că până și cea mai minunată dragoste de mama are o limită. Dragostea unui tată, a unei mame, a unei surori, a unei soții, are limite; însă dragostea lui Dumnezeu este infinită, așa cum este tot ce ține de Dumnezeu. Un lucru pe care poți fi sigur: dragostea lui Dumnezeu nu cunoaște limite și El niciodată nu-Și va “pierde dragostea” pentru tine. Sunt zile în care vrăjmașul se străduiește să mă tachineze cu gândul că Dumnezeu nu ține de fapt la mine. Dumnezeu e departe, acolo sus, iar eu sunt aici jos; și cele doua nu se vor întâlni niciodată. Asta-i părerea diavolului. Nu contează nici care e părerea mea. Dumnezeu Și-a demonstrat, iar dragostea Sa nu se poate schimba; pentru că, dacă dragostea Sa s-ar schimba vreodată, El nu ar mai fi Dumnezeu. Nu-mi fac griji pentru asta.
Doamne, dragostea Ta e pur și simplu uimitoare pentru mine. În ciuda faptului că totul spune altfel, dragostea Ta coboară strălucind, umplându-mi viața cu bucurie și laudă negrăită. Aleluia pentru Miel! Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
