„Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul și veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!” (Psalmul 32:11)
Rugăciunea mea este ca biserica evanghelică să descopere că mântuirea nu este doar un bec, nu este o poliță de asigurare împotriva iadului, ci o poartă care duce în Dumnezeu și în inima Sa. Sectelor le place să joace acest rol religios. Le place să dea o formă de asigurare similară cumpărării unei polițe de asigurare. Din păcate, ceea ce oferă ele este mult mai puțin decât ceea ce ne oferă Scriptura. Mă îngrijorează faptul că biserica evanghelică a ajuns periculos de aproape de acest gen de atitudine. Din nu știu ce motiv, tot scopul convertirii a degenerat la acest nivel. Nu este vorba așa de mult de la ce a fost salvat un om, deși Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru asta, ci pentru ce a fost salvat. Cerul care a fost oferit în ultima vreme este un cer în care vor să se ducă cei mai mulți oameni. Este un loc în care vor avea totul ca la carte: o vilă, două mașini, o piscină și o mașină și străzi de aur pe deasupra. Cerul acela nu mă atrage deloc. Lady Julian, în cartea ei “The Revelations of Divine Love, spune că cerul va fi pentru că Sfânta Treime ne va umple inima de bucurie fără sfârșit. Iată ce trebuie să ne intre nouă în cap și în inimă: Isus Cristos este o manifestare deplină și completă a Sfintei Treimi.
Dumnezeule drag, cerul Tău este un loc al locuinței Tale binecuvântate. Iartă-mă pentru că am încercat să pun lucruri pământești în cer. Mă rog să tânjesc după acel loc unde prezența Ta se manifestă continuu. Cer asta în numele lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
