“Înălțați lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toți locuitorii pământului. Cântați slava numelui Său, măriți slava Lui prin laudele voastre.”
Deși oamenii L-au pierdut pe Dumnezeu din gândirea lor conștientă, încă au capacitatea de a aprecia sublimul. Anumiți oameni din lume au scris cărți care te pot ridica pe culmile sublimului, iar mie îmi place să le citesc. Am citit cărți de versuri care m-au ridicat în ceea ce oamenii numesc al nouălea cer. Recunosc că nu prea mai există așa ceva. Astăzi se publică atâta poezie proastă, însă există și versuri bune, iar unele chiar nemaipomenite. Mi-aș putea petrece o zi întreagă meditând la unii din marii poeți și la opera lor. Desigur, odată cu poezia vine muzica. Multe din lucrurile sublime și frumoase din lume sunt puse pe muzică. Muzica este frumusețea pe care o recunoaște urechea. Este minunat să te așezi comod, să închizi ochii și să asculți unei orchestre bune. Problema cu sublimul lumii, deși foarte frumos, este că nu ne ridică destul de sus. Eu susțin că un ceas petrecut în genunchi, meditând la unii psalmi ai lui David, vă vor înălța până în tărâmul lui Dumnezeu.
Doamne Isuse, Te iubesc și mă rog ca voia Ta să se facă în viața mea azi. Ridică-mă în acel tărâm al adorației și laudei absolute. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
