Când Biserica se închide într-un ghetou – Frica de cultură | Nelu Filip

Unul dintre cele mai mari obstacole în calea misiunii Bisericii de azi nu este ostilitatea societății, ci frica Bisericii față de societate. O frică alimentată de ideea că orice contact cu „lumea” înseamnă compromis, murdărire, pericol spiritual. Și așa, în loc să fie o prezență vie în mijlocul oamenilor, Biserica se retrage. Se izolează. Se autoexilează într-un ghetou spiritual.

În Noul Testament, Cristos nu fugea de societate. Nu evita păcătoșii, vameșii sau samaritenii. Din contră, mergea în casele lor, mânca cu ei, vorbea pe limba lor, și tocmai așa le schimba inima. El nu Se temea că Se va „murdări” intrând în cultura vremii. Știa că lumina nu se murdărește în întuneric – ci îl alungă.

Astăzi, din teamă de secularism, de valori stricate, de tendințe moderne, mulți creștini aleg izolarea în locul angajării. Închid ușa față de tot ce nu e „curat” și rămân în cercuri mici, curate, dar fără să-și împlinească chemarea de a fi sare. În loc să pătrundă cultura cu adevărul lui Cristos, fug de ea. În loc să influențeze, devin invizibili.

Ce pierde Biserica când se izolează?

1. Pierderea relevanței – Când refuzi să te apropii de oameni, mesajul tău nu mai ajunge la ei. Evanghelia devine teorie rostită într-un limbaj străin.

2. Pierderea compasiunii – Distanța duce la judecată. Izolarea întărește prejudecățile.

3. Pierderea curajului – Biserica ajunge să lupte defensiv, de frică, nu ofensiv, cu credință.

4. Pierderea misiunii – Cristos nu ne-a chemat numai să ne protejăm, ci și să fim trimișii lui între oameni. Să mergem, nu să ne ascundem.

Cultura nu este, în sine, inamicul. Este doar câmpul de misiune. Nu tot ce vine din societate e de respins. Discernământul real înseamnă să știi ce să respingi și ce să folosești pentru Evanghelie – fără teamă.

Pavel a citat poeți greci. Daniel a fost influent într-un imperiu păgân. Iosif a salvat un popor într-o cultură străină. Dumnezeu nu se teme de cultură. Noi de ce ne temem?

O Biserică retrasă nu va schimba lumea. O Biserică care intră în societate cu dragoste, curaj și adevăr – da. A fi în lume, dar nu din lume, nu înseamnă să trăiești în izolare, ci în misiune. Cu ochii deschiși, cu inima curată și cu frica de Dumnezeu mai mare decât frica de lume.