De ce „Răpireaˮ creștinilor trebuie să aibă loc înainte de Judecata lui Dumnezeu din timpul necazului celui mare

Ai observat vreodată câte învățături există despre Răpirea Bisericii? Desigur, Biblia este foarte clară că într-o zi Isus se va întoarce și va aduna pe toți cei mântuiți, luându-i cu El în Rai să trăiască pentru totdeauna. Dar când și unde și cum se va întâmpla… atâtea opinii diferite și chiar contradictorii. Care sunt fapte și care sunt doar opinii?

În aceste timpuri de confuzie și indecizie, uneori trebuie să te retragi, să ieși la o plimbare și să-ți petreci timpul gândindu-te la toate acestea.

În urma unor studii îndelungate, am ajuns să cred în ceea ce se numește punctul de vedere al Răpirii pre-tribulaționiste. Această „răpireˮ a creștinilor va avea loc înainte ca judecata lui Dumnezeu să se abată asupra lumii într-un interval de șapte ani, așa cum a fost profețit de Daniel și cunoscut ca Necazul cel Mare.

Dar de ce exact cred în Răpirea pre-tribulaționistă? Am motivele mele, zece ca să fiu mai exact. Toate se bazează pe convingerea că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, care trebuie întotdeauna interpretată în sens literal și că este ferm înrădăcinată în promisiunea fermă a lui Isus că El se va întoarce cu adevărat. Toate acestea exclud o interpretare spiritualizată a Scripturilor. O astfel de interpretare duce doar la niște aberații imaginative. Să trecem prin aceste motive și să vedem dacă ele vor aduce vreo claritate.

1. Răpirea și A Doua Venire sunt evenimente diferite.

Unii susțin că Răpirea și A Doua Venire sunt același eveniment care are loc la sfârșitul Necazului cel Mare – viziunea Răpirii post-tribulaționiste. Însă, citind toate versetele care acoperă venirea lui Cristos, vom întâlni două scenarii foarte diferite. Aceste versete descriu de fapt întoarcerea lui Cristos în două etape – Răpirea (Ioan 14:1-14; 1 Corinteni 15:51-58; 1 Tesaloniceni 4:13-18) și ulterior A Doua Venire (Zaharia. 14:1-21; Marcu 13:24-27; Luca 21:25-27; Apocalipsa 19) – separate printr-un interval de timp.

2. Răpirea poate avea loc oricând, fără avertisment.

Isus a afirmat în Matei 24 să „vegheați, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru ˮ, indicând că Isus va veni într-un moment în care nimeni nu se așteaptă. Cum să nu te aștepți? Cum poate fi acest lucru posibil atunci când A Doua Venire este precedată exact de șapte ani de evenimente – cum ar fi ridicarea Anticristului, ciume, războaie și cutremure care distrug cea mai mare parte a lumii? Răpirea se întâmplă iminent și fără avertisment, în timp ce A Doua Venire trebuie să fie precedată de semne care durează mulți ani. Cele două evenimente nu pot fi, așadar, același eveniment.

3. Răpirea elimină pe cea ce ține răul la distanță.

A doua epistolă către Tesaloniceni învață că influența restricționatoare a lui Dumnezeu va fi înlăturată când Anticristul se va ridica la putere. Cristos restricționează răul din lumea de astăzi prin intermediul Bisericii. Prin urmare, Biserica va trebui să fie îndepărtată – răpită – înainte ca domnia de șapte ani a Anticristului să poată începe.

4. Necazul este pentru răscumpărarea lui Israel.

Ieremia 30 descrie Necazul ca „timpul necazului lui Iacobˮ. Apocalipsa 12 prezintă Israelul fugind de persecuțiile Anticristului. Și Bătălia de la Armaghedon adună toate națiunile lumii împotriva lui Israel. Israelul este în mod repetat punctul central al Necazului și centrul lucrării lui Dumnezeu de răscumpărare, nu Biserica.

5. Biserica nu va fi pe Pământ în timpul Necazului.

La fel ca Potopul, Necazul cel mare stă separat ca a doua mare judecată a lui Dumnezeu asupra unei lumi răzvrătite. Este chiar mânia lui Dumnezeu. Este adevărat că credincioșii au îndurat suferință de-a lungul istoriei, dar niciodată de fapt din mânia lui Dumnezeu. Apocalipsa 3 confirmă că, creștinilor li se promite să nu trebuiască să îndure Necazul, fapt dovedit de absența totală a Bisericii în Apocalipsa capitolele 6-18, care descriu evenimentele Necazului.

În timp ce pământul se confruntă cu judecățile lui Dumnezeu, Biblia dezvăluie că Biserica va fi destul de activă în Rai, angajată în trei evenimente: o judecată pentru răsplătiri, o  sărbătoare a Nuntii Mielului, și pregătindu-se să se întoarcă pe pământ cu Isus. Niciuna dintre aceste trei nu are nicio legătură cu a trăi într-o lume care este distrusă.

7. Împărăția Milenară trebuie repopulată.

Dacă toți credincioșii din Necaz sunt răpiți în Cer la A Doua Venire și li se dau trupuri de slavă, trupuri care, la fel ca îngerii, nu pot să se înmulțească (Matei 22:30; Marcu 12:25), atunci cine rămâne să repopuleze pământul în timpul Împărăției Milenare? Răpirea nu poate avea loc Post-Tribulație, pentru că nu s-ar mai naște copii.

8. Mânia lui Dumnezeu durează întreaga perioadă de șapte ani.

Unii susțin că mânia lui Dumnezeu este vărsată doar în câțiva ani din cei șapte ai Necazului, astfel că Răpirea trebuie să aibă loc la trei ani și jumătate sau chiar la cinci ani și mai mult în timpul Necazului. Dar aceste opinii despre Răpirea la mijlocul Necazului și Răpirea chiar înainte de mânia lui Dumnezeu, tind să uite că însuși Isus Hristos rupe sigiliile care declanșează cele 21 de judecăți din Apocalipsa. Se spune că judecata finală a celor Șapte Sfeșnice încheie mânia lui Dumnezeu, nu o începe. Deoarece toate aceste judecăți sunt inițiate de însuși Isus, mânia lui Dumnezeu durează întreaga perioadă de șapte ani, o mânie pe care Bisericii i s-a promis că nu va trebui să o îndure.

9. Credincioșii sunt izbăviți de mânia lui Dumnezeu.

Enoh a fost răpit înainte de Potop. Noe și familia sa au fost salvați de apele Potopului. Lot și familia sa au fost trimiși departe de Sodoma și Gomora înainte ca Dumnezeu să incinereze aceste orașe răutăcioase. Rahav și familia ei au fost cruțate când armata lui Iosua a invadat Ierihonul. Din nou și din nou, exemplele biblice arată că Dumnezeu îi izbăvește pe credincioși de mânia Sa, în loc să-i facă să sufere mânia Sa.

10. Viziunea despre Răpirea Pre-Tribulaționistă nu este nouă.

Unii vor argumenta că viziunea despre Răpirea la Pre-Tribulație este „prea nouă pentru a fi adevăratăˮ, atribuind-o lui John Darby acum aproximativ 200 de ani. Dar, este această evaluare corectă din punct de vedere istoric? Deloc! Viziunea despre Răpirea la Pre-Tribulație reprezintă o redescoperire a învățăturilor mult timp ignorate ale lui Isus și ale Apostolilor.

Priorități importante

Te simți mai bine acum? Mai lămurit? Sperăm că „plimbareaˮ noastră a confirmat sau a pus la îndoială unele dintre credințele tale despre Răpire. Ceea ce este mult mai important decât înțelegerea noastră a perspectivelor despre sfârșitul timpurilor este statutul nostru de mântuiți. Numai credința în Isus Hristos și în sângele Său vărsat ne va duce într-o zi în sus, să fim cu Domnul și Mântuitorul nostru pentru totdeauna.

De Nathan Jones

Sursă text și foto: Harbingersdaily