Religia a avut o influență mult mai mare asupra dezvoltării economice decât au recunoscut mulți economiști, potrivit unui nou studiu care analizează de ce unele națiuni prosperă, în timp ce altele se confruntă cu dificultăți.
Cercetarea susține că credințele, instituțiile și practicile religioase au modelat totul, de la educație și sisteme financiare până la dimensiunea familiei, inovația tehnologică și instituțiile politice, lăsând o amprentă durabilă asupra performanței economice din întreaga lume.
Studiul a fost publicat de RFBerlin în luna mai și se bazează pe o analiză realizată de economiștii profesor Sascha Becker de la Universitatea Warwick, profesor Jared Rubin de la Universitatea Chapman și profesor Ludger Woessmann de la Universitatea din München.
Studiul pune sub semnul întrebării teoriile economice convenționale, care se concentrează în principal pe investiții, tehnologie și capital uman, susținând că religia a acționat adesea din umbră, influențând chiar factorii pe care economiștii îi folosesc pentru a explica creșterea economică.
„Religia afectează creșterea economică nu doar prin credințele individuale, ci prin modelarea instituțiilor fundamentale și a normelor care guvernează societatea”, afirmă studiul.
Unul dintre cele mai clare exemple evidențiate în cercetare este impactul Reformei protestante asupra educației.
Convingerea lui Martin Luther că credincioșii obișnuiți ar trebui să poată citi singuri Scriptura a încurajat înființarea de școli în regiunile protestante ale Europei. Până în secolul al XIX-lea, zonele protestante din Prusia aveau rate ale alfabetizării semnificativ mai ridicate decât regiunile catolice învecinate.
Acest avantaj educațional ajută la explicarea motivului pentru care regiunile protestante au cunoscut adesea o dezvoltare economică mai puternică, punând sub semnul întrebării celebra teorie a sociologului Max Weber, care lega prosperitatea protestantă în principal de o „etică protestantă a muncii” distinctă.
Influența s-a extins mult dincolo de Europa.
Misionarii protestanți au înființat școli în Africa, Asia și America Latină, iar regiunile în care aceștia au activat continuă să demonstreze rate mai ridicate ale alfabetizării și o mobilitate educațională mai puternică, chiar și după generații.
Studiul a analizat modul în care învățăturile religioase au afectat sistemele financiare. Atât creștinismul, cât și islamul au impus istoric restricții asupra împrumutării banilor cu dobândă. Deși în cele din urmă s-au dezvoltat modalități de ocolire a acestor restricții, cercetătorii susțin că aceste limitări au influențat dezvoltarea sistemului bancar și a comerțului timp de secole. În special, regiunile cu o lungă istorie de dominație otomană continuă să rămână în urmă față de zonele vecine în ceea ce privește accesul la servicii bancare, cu aproximativ 10%.
Raportul sugerează că instituțiile religioase au încurajat uneori inovația, iar alteori au încetinit-o. Un exemplu citat este interdicția Imperiului Otoman privind tipărirea în alfabet arab timp de 250 de ani, despre care cercetătorii spun că a întârziat răspândirea cunoașterii.
În contrast, zonele cu o mai mare diversitate religioasă au cunoscut adesea rate mai ridicate ale inovației, orașele prusace de la sfârșitul secolului al XIX-lea prezentând o activitate mai intensă în domeniul brevetelor acolo unde diferite grupuri religioase trăiau unele lângă altele.
Relația dintre religie și educație a apărut ca una dintre cele mai importante teme ale studiului.
În timp ce unele tradiții religioase, precum protestantismul majoritar sau iudaismul tradițional, au contribuit la cultivarea abilităților de citire, scriere și calcul, care ulterior au favorizat prosperitatea economică, cercetătorii susțin că alte forme de educație religioasă, precum madrasele sau unele școli ieșiva ultraortodoxe, au prioritizat uneori instruirea teologică în detrimentul abilităților valorizate în economia mai largă.
Autorii avertizează însă că relația este complexă și variază semnificativ între tradiții, perioade istorice și contexte locale.
S-a constatat, de asemenea, că credințele religioase influențează viața de familie și creșterea populației. În Europa secolului al XIX-lea, regiunile protestante au avut, în general, rate ale natalității mai scăzute decât zonele catolice, parțial datorită accentului mai mare pus pe educație.
Cercetătorii susțin că aceste schimbări demografice au contribuit la crearea condițiilor pentru o creștere economică pe termen lung.
Raportul sugerează că, deși factorii de decizie politică ar trebui să acorde mai multă atenție religiei atunci când abordează provocările economice moderne, guvernele tratează adesea religia ca pe un simplu factor cultural de fundal, în loc să recunoască influența ei continuă asupra educației, finanțelor, vieții de familie și instituțiilor publice.
Exemple din țări precum Egipt și Turcia arată cum încercările de a reduce influența religiei prin reforme educaționale au produs uneori efectul opus, întărind mișcările religioase în loc să le slăbească.
Studiul subliniază, de asemenea, importanța libertății religioase și a toleranței. Potrivit cercetătorilor, societățile care acceptă diversitatea religioasă beneficiază adesea de un schimb mai larg de idei și de o inovație mai mare, în timp ce persecuția religioasă poate distruge abilități valoroase, rețele și capital uman.
Deși mare parte din cercetările existente se concentrează pe creștinism, iudaism și islam, autorii recunosc că se cunosc mai puține lucruri despre impactul economic al altor mari tradiții religioase, inclusiv budismul, hinduismul și confucianismul.
Cu toate acestea, ei concluzionează că religia nu poate fi ignorată în discuțiile despre dezvoltarea economică.
„Lecția centrală este clară: neglijarea religiei în literatura convențională despre creșterea economică reprezintă o lacună semnificativă”, afirmă raportul.
Studiul concluzionează că orice încercare serioasă de a înțelege de ce unele țări devin prospere, în timp ce altele rămân sărace, trebuie să țină cont de rolul puternic pe care credințele și instituțiile religioase l-au avut în modelarea societăților.
Sursă articol: www.christiantoday.com
Traducere: Geanina Gula
1 comment
mesaj Il separatio: Iehova nu este cel Adevarat este un Zeu gelos care se proclama Alfa si Omega și este impotriva celor care nu se supun voinței Lui si se folosește de Arhoni (demoni deghizați în oameni) de a furniza informații false și de a corupe sufletul omului ceea ce este o Lumina falsa se folosește de proroci și lucratori de lumina fără ca aceștia sa nu își deie seama nu degeaba istoria Pământului a fost în dezechilibru timp de milenii chiar si acuma timpul este imprevizibil din cauza sistemului corupt, voi oamenii ați fost mințiți și manipulati de mii de ani. Il Separatio va vorbit. by noname