Când credem în Isus, schimbarea din interior va fi vizibilă în exterior prin alegerile pe care le facem.
Iacov 2:14-26
Noi știm că mântuirea este prin harul lui Dumnezeu prin credință – nu prin fapte (Efeseni 2:8-9). Astfel, unii creștini ar putea presupune că faptele noastre nu au nici o importanță. Dar asta nu e adevărat. În timp ce faptele bune nu ne pot mântui, ele sunt un tovarăș constant al credinței după mântuire.
De fapt, așa cum ne spune Iacov, credința fără dovada faptelor bune este „moartă” (2:17). Asta pentru că credința autentică se exprimă întotdeauna prin acțiune. Și când faptele bune decurg din încrederea noastră în Domnul, vom vedea că El lucrează prin noi pentru a aduce beneficii altora și, de asemenea, în noi, atrăgându-ne mai aproape de El. În acest fel, credința autentică este revelată printr-un comportament evlavios – atât în faptele pe care alții le observă, cât și în lucrurile pe care le facem care trec neobservate.
Noi am fost creați în Hristos Isus pentru faptele bune pe care Dumnezeu le-a rânduit să le săvârșim (Efeseni 2:10). El ne folosește pentru a ne încuraja și a ne întări unii pe alții, pentru a-i ajuta pe cei nevoiași și pentru a împărtăși vestea bună a mântuirii cu cei aflați în întuneric spiritual. Dacă viața noastră nu ar arăta altfel decât înainte de mărturisirea noastră de credință, nu am avea nici o asigurare că credința noastră este autentică. Sunt faptele bune o dovadă a vieții tale transformate, atât pentru alții, cât și pentru tine însuți?
