Binecuvântări nespuse îi așteaptă pe cei care acordă atenție glasului Tatălui nostru.
Psalmul 81:8-16
Domnul vrea să-I acordăm atenție, dar uneori îi ignorăm vocea și ratăm binecuvântările Lui. A învăța să-L ascultăm pe Dumnezeu este la fel de important ca și a învăța să vorbim cu El – dacă nu mai mult. În general, ni se pare mult mai ușor să zăngănim o rugăciune decât să stăm liniștiți și să așteptăm să auzim ce are de spus El.
Deoarece conversația bidirecțională este esențială în dezvoltarea unei relații, a putea auzi vocea Domnului este o parte vitală a vieții creștine. Uneori avem ideea că, după ce am fost mântuiți, Îl cunoaștem automat. Dar asta nu este adevărat în nici un fel de relație. Așa cum creștem să cunoaștem o altă persoană prin comunicare, tot așa devenim mai intim familiarizați cu Dumnezeu prin ascultarea și vorbirea cu El.
Nu numai că avem nevoie de urechi pentru a auzi glasul Lui; de asemenea, trebuie să avem discernământ pentru a înțelege cu exactitate ceea ce spune El. A fi întemeiați în Scripturi ne ascute discernământul și ne protejează de înșelăciune. V-ați gândit vreodată că neglijarea Cuvântului lui Dumnezeu este o respingere a Lui? Domnul strigă continuu: „O, dacă poporul Meu m-ar asculta!” (Ps. 81:13). El este gata și dispus să vorbească celor care se vor smeri, își vor face timp să asculte și să răspundă cu ascultare la orice spune El.
