CREŞTINI PLINI DE BUCURIE
„După ce I s‑au închinat, ei s‑au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu.” (Luca 24.52‑53)
„Bucuraţi‑vă totdeauna în Domnul! Iarăş zic: Bucuraţi‑vă!” (Filipeni 4.4)
Fără îndoială, Dumnezeu vrea ca oamenii Lui să fie nişte persoane entuziaste, optimiste, pline de bucurie. Un creştin lipsit de bucurie este o piatră de poticnire pentru lume şi o insultă la adresa fraţilor lui şi a lui Dumnezeu. Unul dintre secretele succesului extraordinar al primilor creştini a fost acela că ei erau plini de bucurie, iar acest lucru le aducea împlinire.
Oamenii judecă orice religie prin comportarea celor care declară că o au, şi o vor îmbrăţişa sau o vor respinge în funcţie de modul în care este ea manifestată de aceştia. Sunt mai atraşi de feţe radioase decât de elocvenţă, de argumente, sau de orice altă putere umană. Când le arătăm semenilor noştri ceva mai bun decât ceea ce au ei şi exprimăm o bucurie care se ridică deasupra oricăror circumstanţe atunci îi vom putea câştiga pentru Cristos.
Bucuria Domnului este tăria noastră! (Vezi Neemia 8.10, n.red.) Viaţa creştină mediocră trebuie să se ridice la un alt nivel dacă vrem să vedem cu adevărat o propăşire a Împărăţiei lui Cristos. Mulţi dintre copiii lui Dumnezeu sunt la fel de apăsaţi şi de deprimaţi, la fel de îngrijoraţi şi de neliniştiţi ca oamenii din lume.
„Cum se poate”, m‑a întrebat cu puţin timp în urmă un pastor evlavios, „să întâlnim atât de rar creştini cu adevărat bucuroşi?” Un lucru este cert: nu mai găsim în bisericile noastre bucuria exuberantă şi triumfătoare a înaintaşilor noştri.
(Din New Testament Holiness de Thomas Cook. Folosit cu permisiunea obţinută de la Epworth Press)
Nu trist accept eu, Doamne, ce‑mi alegi,
Nu temător ţin calea sfintei legi,
Ci mâna mea‑n a Ta cu drag mi‑o pun
Şi bucuros duc jugul Tău cel bun.
Prelucrare de C.M. a unui catren dintr‑un poem scris de lordul Alfred Tennyson
Nu uita că viaţa ta trebuie să fie una plină de cântări de laudă. Trebuie să fie o viaţă de bucurie perpetuă care izvorăşte din fântâna mântuirii.
Lumea aceasta este o catedrală măreaţă în care te‑a aşezat Dumnezeu. Tu trebuie să fii unul dintre coriştii Lui, astfel ca din inima ta să se înalţe o jertfă necurmată de laudă şi mulţumire la adresa Lui, o jertfă care va fi mereu pe placul lui Dumnezeu.
Dar jertfa aceasta nu trebuie să vină doar de pe buze, ci viaţa noastră întreagă trebuie să fie predată Domnului cu bucurie. Da, cu bucurie şi cu recunoştinţă, nu cu ezitări şi stinghereală. Fiecare părticică a personalităţii noastre trebuie să fie închinată Lui şi orice lucru pe care‑l facem să fie un act de slujire plină de bucurie, pentru că Domnul (Iehova) este pricina cântării şi desfătării noastre, mântuirea şi tăria noastră.
- Hay Aitken