Toți avem nevoie de încurajare, înțelepciune și putere care vin din căutarea Domnului împreună.
2 Cronici 20:13-30
Ieri am studiat cum s-a rugat regele Iosafat. Astăzi să aruncăm o privire asupra oamenilor cu care s-a rugat.
Primejdia amenința – armata lui Iuda pălea în comparație cu forțele unite împotriva lor. Iosafat, recunoscând limitele sale, știa că este esențial să apeleze la ajutorul lui Dumnezeu. Așadar, s-a adresat poporului său și a primit sprijin în rugăciune din toată țara (2 Cronici 20:13).
Uneori suntem prea mândri să cerem altora să se roage împreună cu noi. Când se întâmplă acest lucru, este înțelept să luăm în considerare exemplul lui Iosafat: Chiar dacă era un rege care domnea peste supușii săi, totuși i-a chemat să se alăture în căutarea intervenției divine. Apoi, când oamenii lui Iuda au început să se roage, Dumnezeu le-a oferit soluția Sa printr-un profet – iar Iosafat a fost destul de smerit ca să asculte și să urmeze instrucțiunile (vv. 14-21). Ca și rezultat, oamenii săi au fost salvați. Armatele care înaintau spre el s-au întors una împotriva celeilalte și s-au distrus complet. Dar forțele lui Iuda nu au suferit nicio pierdere – toate acestea fără să tragă cu arcul sau să scoată sabia. Regele lor umil a ascultat și ei au fost martori ai victoriei uimitoare a Domnului (v. 22-30).
Dumnezeu uneori spune lucruri pe care nu ne așteptăm să le auzim. Dar viața noastră în Cristos este cea mai plină de satisfacții atunci când trupul lui Cristos Îl ascultă pe El și cooperează unul cu altul.
