“Ei ziceau: “Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!” (Luca 19:28)
Dacă am putea să aruncăm doar o privire fugară în cer, dacă ne-am putea pleca urechea să ascultăm și să auzim ce se petrece acolo acum, am vedea și auzi tot cerul și pe locuitorii lui închinându-I-se lui Dumnezeu. Unii se așteaptă să meargă în cer și să trăiască într-un conac extraordinar. Bănuiesc că unii dintre aceștia vor avea o mare dezamăgire când își vor da seama că întreaga atmosferă a cerului și întregul scop al cerului vor fi să se închine, să-L adore și să-L admire pe Domnul Dumnezeu Cel Atotputenic. În evanghelii vedem un incident: când Isus S-a apropiat de Ierusalim și toată mulțimea de ucenici a început să se bucure și să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate lucrările mărețe pe care le văzuseră. O parte din farisei din mulțime I-au spus lui Isus să-Și mustre ucenicii. Însă El le-a răspuns că dacă aceștia vor tăcea, pietrele cor striga la Dumnezeu. Fratele meu, sora mea, este un imperativ moral ca Dumnezeu să aibă pe cineva care să I se închine dacă trebuie să ridice o piatră care să vorbească, să strige și să cânte.
Tatăl nostru ceresc, ce bucurie vine în inima mea când îmi dau seama că întregul cer ni se alătură ca să-Ți cânte laude. Lăudați-L pe Domnul! Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer