Dincolo de binecuvântări
„Satana I-a răspuns DOMNULUI: «Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?»” (Iov 1:9)
Întrebarea lui Satana nu a fost doar o acuzație la adresa lui Iov, ci și o provocare la adresa caracterului lui Dumnezeu. El a sugerat că dragostea și închinarea omului pot fi cumpărate prin sănătate, prosperitate și binecuvântări. Cu alte cuvinte, dacă darurile ar dispărea, ar dispărea și credința. Cartea lui Iov răstoarnă această minciună. Credința autentică nu se sprijină pe circumstanțe favorabile, ci pe caracterul neschimbător al lui Dumnezeu. Există o închinare care se înalță chiar și atunci când lacrimile curg, când trupul este slăbit și când răspunsurile întârzie. O astfel de credință Îl glorifică pe Dumnezeu mai mult decât orice cântare rostită în vremuri de belșug. Adevărata maturitate spirituală se vede atunci când Îl iubim pe Dumnezeu nu doar pentru ceea ce ne dă, ci pentru Cine este El. Binecuvântările sunt daruri ale harului, dar Dumnezeu Însuși este cea mai mare binecuvântare. Atunci când El rămâne suficient pentru inima noastră, chiar și în mijlocul suferinței, Satana este făcut de rușine, iar credința noastră devine o mărturie vie. „Credința nu înseamnă să crezi că Dumnezeu va face ceea ce vrei tu, ci să ai încredere că El va face întotdeauna ceea ce este drept”, spunea Max Lucado. Dacă toate lucrurile pe care le consideri binecuvântări ar dispărea, ai putea spune, asemenea lui Iov, că Dumnezeu este încă vrednic de închinarea și încrederea ta?
RUGĂCIUNE
Tată ceresc, învață-mă să Te iubesc mai mult decât darurile Tale. Întărește-mi credința în zilele grele și fă ca închinarea mea să izvorască din dragoste sinceră pentru Tine, indiferent de circumstanțe. Amin
Un gând pentru astăzi – link pentru comandă carte
