Pe cat de greu de înțeles a fost Holocaustul pentru cei care au intrat în lagărele de exterminare la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, este cu atât mai de neconceput chiar să ne gândim la ideea că Holocaustul nu s-a întâmplat niciodată. Dintre toți oamenii, generalul Eisenhower a înțeles foarte bine acest lucru atunci când a vizitat un lagăr de exterminare împreună cu generalul Patton după război. Când a vorbit cu membrii Congresului care vizitaseră recent Buchenwald în 1945, el a spus: „Ați văzut doar un lagăr ieri. Există multe altele. Responsabilitățile voastre, cred eu, se extind într-un domeniu vast, iar informarea oamenilor acasă cu privire la astfel de atrocități face parte dintre ele… Nimic nu este ascuns. Nu avem nimic de ascuns. Tratamentul barbar pe care acești oameni l-au suferit în lagărele de concentrare germane este aproape de neînțeles. Vreau să vedeți cu ochii voștri și să fiți purtătorii de cuvânt ai Statelor Unite.”
În plus, într-o scrisoare adresată generalului Marshall, tot în 1945, el a scris: „În timp ce vizitam lagărul, am întâlnit trei bărbați care fuseseră deținuți și prin diverse tertipuri reușiseră să evadeze. I-am intervievat prin intermediul unui interpret. Dovezile vizuale și mărturia verbală despre foamete, cruzime și bestialitate erau atât de copleșitoare încât m-au îmbolnăvit. Într-o cameră, unde erau înghesuiți douăzeci sau treizeci de bărbați goi, uciși prin înfometare, George Patton nici măcar nu a intrat. A spus că s-ar fi simțit rău dacă ar fi făcut-o. Am făcut această vizită intenționat pentru a putea oferi dovezi de primă mână cu privire la aceste lucruri, dacă vreodată în viitor se dezvoltă tendința de a numi aceste afirmații drept „propaganda.”
Într-un fel, generalul Eisenhower a înțeles că specia umană este în asa măsură încât, dacă Holocaustul ar putea fi șters, minimalizat sau negat, oamenii ar găsi modalități de a face acest lucru. El era foarte preocupat de păstrarea amintirii unui astfel de masacru pentru generațiile viitoare. În ciuda eforturilor sale și ale altora, negarea Holocaustului este o realitate în 2023.
Dintre toți oamenii care au petrecut ani întregi în căutarea naziștilor după al Doilea Război Mondial, Simon Wiesenthal a înțeles că aducerea acestor criminali în fața justiției este crucială, dar nu suficientă. În cartea sa „Floarea-soareluiˮ, el a spus: „Descoperirea martorilor este la fel de importantă ca prinderea criminalilor.ˮ
Wiesenthal avea dreptate! Mai ales când avansăm în secolul XXI și atât infractorii, cât și victimele supraviețuitoare sunt în jur de 90 ani. În curând, foarte curând, relatări de prima mână despre ororile Holocaustului vor deveni o amintire a trecutului, iar revizioniștii istorici vor fi un pas mai aproape de a face catastrofa evreiască să dispară complet din analele istoriei.
La fel a gândit și Elie Wiesel în „Noapteaˮ, memoriile sale despre timpul petrecut la Auschwitz: „Pentru supraviețuitorul care alege să depună mărturie, este clar: datoria sa este să fie martor pentru cei morți și pentru cei vii. Nu are dreptul să priveze generațiile viitoare de un trecut care aparține memoriei noastre colective. Să uităm ar fi nu numai periculos, ci și ofensator; să-i uităm pe cei morți ar însemna să-i ucidem pentru a doua oară.ˮ
Unul dintre cei mai cunoscuți contestatari ai Holocaustului este David Irving, care a scris mai multe cărți despre al Treilea Reich și care a descris Holocaustul ca fiind „limitatˮ, „experimentalˮ, „nesistematicˮ și „o invenție a aliațilorˮ. El a fost demascat într-o carte scrisă de istoricul evreu și expert în antisemitism, Deborah Lipstadt. În cartea „Denying the Holocaustˮ, Lipstadt l-a numit pe Irving un contestatar al Holocaustului. Acest lucru l-a determinat pe Irving să o dea în judecată împreună cu editura Penguin Books. Irving a fost considerat de judecător a fi un antisemit, un rasist și un falsificator al înregistrărilor istorice. A pierdut procesul, dar din nefericire, aceasta a fost doar o bătălie câștigată împotriva negării Holocaustului, nu și războiul în ansamblu.
De ce oamenii nu încearcă să nege sclavia americană sau Gulagul rus? Nu sugerez în niciun fel că ar trebui să negăm aceste alte două tragedii umane sau oricare altele, dar mă întreb de ce se pune atât de mult accent pe tragedia evreiască.
Să fiu sincer, nu mă întreb de ce se pune atât de mult accent pe încercarea de a șterge Holocaustul din istorie. Satan va investi toate eforturile pentru a ridiculiza, minimaliza, ostraciza și chiar demoniza existența evreiască. Ar fi încântat dacă ar putea convinge pe cineva că Holocaustul nu s-a întâmplat niciodată sau a fost exagerat în mod grosolan de către aliați sau de către evrei pentru a justifica crearea unui stat evreiesc.
Un mod de a lupta împotriva negării Holocaustului este prin educație: acasă, la școală, prin filme și chiar în biserici. Unii spun că oamenii vorbesc prea mult despre Holocaust, dar un sondaj realizat acum doi ani arată contrariul.
- 63% dintre persoanele din Generația Milenialilor și din Gen Z nu știau că șase milioane de evrei au murit în Holocaust.
- 48% dintre persoanele din Generația Milenialilor și din Gen Z nu puteau numi niciun singur lagăr de concentrare.
- 56% dintre persoanele din Generația Milenialilor și din Gen Z nu au putut identifica Auschwitz.
- 11% dintre persoanele din Generația Milenialilor și din Gen Z cred că evreii au provocat Holocaustul.
- 49% dintre persoanele din Generația Milenialilor și din Gen Z au văzut negarea Holocaustului pe rețelele de socializare.
Vă rog, nu-mi spuneți că vorbim prea mult despre Holocaust după ce analizați rezultatul acestui sondaj. Pe măsură ce relatările de prima mână devin tot mai rare, memoria Holocaustului este în mâinile noastre. Generația noastră are acum responsabilitatea de a continua lupta pentru păstrarea adevărului istoric și pentru respectarea memoriei celor șase milioane de oameni care au murit în Holocaust.
Negarea Holocaustului este pur și simplu malefică, este o insultă adusă victimelor și supraviețuitorilor. Atunci când o vedem, o citim sau o auzim, dacă rămânem tăcuți, devenim noii spectatori ai secolului 21. Făcând acest lucru, devenim participanți activi la perpetuarea acelorași nedreptăți care au marcat conjuncturi critice de-a lungul istoriei umane.
„Trebuie să fim de partea cuiva. Neutralitatea ajută opresorul, niciodată victima. Tăcerea încurajează torționarul, niciodată pe torturat.ˮ (Elie Wiesel).
Sursâ text și foto: Harbingersdaily
2 comments
Dumnezeu să vă binecuvinteze pentru tot ceea ce faceți! Mă bucur și ascult cu drag Radio Vocea Creștinilor.
Vocea creștinilor înseamnă pentru mine,apa pe care Domnul ne-o dă în deșert.Lucrarea Domnului prin vocea creștinilor,cred că va fi desăvârșită.