Zilnic avem parte de emoții care ne invadează ființa.O parte dintre ele sunt pozitive, iar o altă parte sunt negative, ca să folosesc o terminologie comună.
Dacă, de obicei, experimentăm emoții pozitive, vor fi mai ușor de suportat cele negative atunci când apar. Altfel, cele negative ne bulversează, ne destabilizează și avem dificultăți în a le gestiona. Se mai întâmplă ca, nu de puține ori, să nu le putem identifica sau să nu fim în stare să le confruntăm.
Avem temeri și fobii, anxietăți și obsesii, încercăm emoții precum furie, tristețe, vinovăție, invidie și fie le revărsăm precum un vulcan, provocând daune relațiilor noastre, fie ni le reprimăm ajungând uneori să facem implozie. De aceea, consider cu tărie că trebuie să ne cunoaștem emoțiile, să le identificăm, să le investigăm, să le ascultăm mesajele și să ne împrietenim cu ele și să le exprimăm în moduri nedistructive pe noi și ceilalți.
Chiar dacă este dificil să navigăm zilnic prin emoțiile noastre, trebuie să știi că nu există, în esență, emoții bune și rele, ci doar emoții, dar care pot fi constructive sau distructive. Fiecare emoție spune ceva despre noi de cei de azi dar și despre noi cei de ieri.
Vestea bună este că fiecare dintre noi putem alege ce povești scriem prin emoțiile noastre și gândurile noastre.
“Păzește-ți inima!” În gândirea iudaică, orientală, biblică, inima este sediul sufletului, locul afectelor, izvorul vieții trăite cu sens și împlinire. Inima este cea care ne influențează în mod decisiv alegerile după ce cognițiile noastre au dat un verdict despre o anume situație, persoană sau întâmplare.
O simplă eroare de calcul a gândirii poate dinamita printr-o emoție distructivă, o întreagă ființă sau chiar mai multe. Dar o gândire bazată pe dovezi, o gândire limpede, așterne covorul pentru acele emoții care ne apropie unul de celălalt.
