Gândurile nu sunt fapte, așadar le poți schimba! Dar gândurile rele, negative, pot deveni fapte dacă nu intervii asupra lor, modificându-le. Nu trebuie să te simți vinovat dacă ești asaltat de gânduri negative, ele nu sunt păcate. Gândurile rele sunt sugestii de a aborda situații de viață, altfel decât bine sau așa cum se cuvine.
Dacă te încearcă gândul invidiei, nemulțumirii, vorbirii de rău, etc. Acestea nu sunt altceva decât invitații de a te raporta greșit, nepotrivit la cei din jurul tău. Tu poți accepta varianta aceasta de gândire sau o poți refuza. Ceea ce faci cu gândul te onorează sau te dezonorează.
În cartea Genezei, Dumnezeu are un dialog cu primul om născut pe pământ, Cain. Acesta era supărat pe Dumnezeu dar și pe fratele său mai mic, Abel, din cauză că Dumnezeu se manifesta favorabil față de Abel și sacrificiul său și refuza sacrificiul lui. Astfel că în mintea lui Cain apar și nutresc tot fel de gânduri; unele dintre ele devin periculoase pentru mintea și ființa lui.
Dumnezeu îi citește gândurile și vine să îl pună în gardă pe Cain legat de puterea lor distructivă: “Domnul a zis lui Cain: “Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”
Dumnezeu evocă principii excelente în această Conversație cu Cain.
. În primul rând, nu putem opri gândurile, ele fac parte din exercițiul de funcționare a minții.
. Nu suntem responsabili de tipul de gânduri care ne pot trece prin minte; nefiind prefecți pot apărea și gânduri imperfecte.
. Un gând, bun sau rău, nu devin în mod automat fapte bune sau rele.
. Gândurile au puterea de a ne urmări mai mult timp până când vom lua o decizie cu privire la ele.
. Gândurile nu devin fapte decât după ce le-am aprobat de mintea noastră și le-am dat putere de făptuire.
. Gândurile, fiind doar sugestii de acțiune, pot fi stăpânite de către om. Ele pot fi ignorate, pot fi modificate, alungate sau înfăptuite.
Totul ține de om și de calitatea ființei sale. Un gând te poate înălța sau te poate doborî, la fel este și cu fapta. Cantitatea de gânduri bune sau rele este determinată de istoricul înfăptuirii lor. Altfel spus, Mintea ne va servi mai des acele gânduri pe care le-am ales cel mai des. Mintea ne va oferi ceea ce i-am cerut cel mai des.
De reținut și faptul că deși nu toate gândurile devin fapte, un gând rău care S-a dorit a fi faptă, dar din diverse motive nu a fost înfăptuit, este un gând care ne-a întinat. Dacă ai avut gânduri rele față cineva, dacă ai dorit rău cuiva, atunci gândul tău este deja o faptă ne pusă în acțiune și ești vinovat pentru că ai dorit răul aproapelui tău chiar dacă nu i l-ai făcut pentru că te-ai temut de consecințe.
“Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.” – Solomon.
Același Solomon încheia una dintre cărțile înțelepciunii sale astfel: “Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” Mesajul este foarte profund: gândul nu este faptă, dar orice gând rău întreținut în minte care nu a ajuns să fie faptă va fi judecat precum o faptă rea.
Așadar, să ne păzim gândurile și ne vom păzi viața. Putem face asta rostind și această rugă, parte dintr-o rugă a împăratului David, către Cel Divin: Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!”
