Un reporter de la o rețea națională de știri m-a întrebat recent: „Unde vedeți America astăzi?”
I-am spus că națiunea noastră a întors spatele lui Dumnezeu. Politicienii caută ce vor oamenii și ce vrea cultura în loc de ce vrea Dumnezeu. Trebuie să ne susținem autoritatea absolută a Cuvântului lui Dumnezeu și cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Întorcându-ne spatele lui Dumnezeu, națiunea noastră alunecă din ce în ce mai departe de El. În loc să devenim o țară mai bună, devenim mai violenți, mai nelegiuiți și fără Dumnezeu. Politicile noastre eșuează, economia noastră se luptă și țara noastră are probleme. Trebuie să privim cu atenție legile și standardele lui Dumnezeu. Nu asta vor să audă majoritatea americanilor.
Violența se dezlănțuie pe străzile noastre. Bande si huligani hoinaresc si ucid, nu numai noaptea, ci si la lumina zilei. Radicalii de stânga se revoltă, ard secțiile de poliție și jefuiesc blocurile orașului. Abuzul de droguri a crescut, ele găsindu-se în aproape fiecare sector al societății, infiltrându-se în zonele rurale și metropolitane deopotrivă.
Învățământul primar, secundar și așa-numitul învățământ superior continuă asaltul lor asupra libertăților religioase, căutând în mod constant să înlăture orice urmă de credință și impunând valorile lor progresive chiar și celor mai mici dintre copii.
Mai trebuie să spun ceva?
O națiune care a fost fondată și întemeiată pe credința și virtuțile creștine l-a respins pe Dumnezeu și legile Sale, la fel cum israeliții s-au întors de la devotamentul lor față de Dumnezeu și au îmbrățișat idolii fără valoare ai altor culturi.
Vorbind din partea Domnului, profetul Ieremia a chemat conducătorii și cetățenii zilei sale să părăsească urâciunile lor:
„Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groazăˮ, zice Domnul. „Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă. (Ieremia 2:12-13).
Tot tumultul și haosul pe care le vedem în națiunea și lumea noastră de astăzi este un rezultat direct al abandonării standardelor sfinte ale lui Dumnezeu. Adevărul Său este veșnic și relevant pentru fiecare persoană din fiecare generație, din fiecare cultură, din fiecare epocă. Din moment ce Cuvântul Său este adevărul (Ioan 17:17), cu cât devalorizăm mai mult autoritatea și puterea Scripturii, cu atât alunecăm mai mult – tot mai repede acum – într-o cultură fără Dumnezeu, care nu are nici o ancoră în adevărul stabilizator, transformator al Cuvântului lui Dumnezeu.
Să aruncăm o privire scurtă la cele zece Porunci, Legea lui Dumnezeu care nu se schimbă și piatra de temelie a civilizației. Exodul 20 (KJV):
- „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.” Dumnezeu nu nu poate fi înlocuit de nici un alt concurent, cu nici un substitut. Noi nu trebuie să lăsăm pe nimeni și nimic să-I ia locul ca singurul Dumnezeu adevărat. Este păcat dacă o facem.
- „Să nu-ți faci chip cioplit, să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești.” Numai Dumnezeu merită închinarea și credincioșia noastră. Nu vă înscăunați cu ecologismul, dreptatea socială, bogăția, prestigiul sau orice alt idol făcut de voi înșivă. E păcat dacă o faceți.
- Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. Nu-L blestema niciodată pe Dumnezeu. Să-i cinstim Numele.
- Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Dumnezeu a creat cerurile și pământul în șase zile, iar în ziua a șaptea s-a odihnit de lucrarea Sa. Sabatul nostru modern (duminica) ar trebui să fie un timp special pentru închinarea, onoarea și venerarea „Domnului Sabatului”.
- Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. Copiii trebuie să-și respecte părinții de-a lungul întregii lor vieți și să le dea onoarea care li se cuvine, așa cum noi ar trebui să-l onorăm pe Tatăl nostru Ceresc. Cultura americană orientată spre tineret eșuează adesea aici. Este păcat să nu ne cinstim părinții.
- Să nu ucizi. ” Violența care ne afectează este rezultatul direct al neascultării față de Dumnezeul care dă viață. A lua viața sub orice formă – crimă sau avort – este o urâciune pentru Dumnezeu. E păcat.
- Să nu preacurveşti. Nu există așa ceva ca o „afacere”. Sexul în afara limitelor căsătoriei este adulter, simplu! Același lucru este valabil și pentru cei care pervertesc definiția lui Dumnezeu despre bărbat și femeie. E păcat.
- Să nu furi. Când blocuri întregi ale orașului sunt jefuite de hoți, ei fură. Când ne înșelăm taxele, asta înseamnă să furi. E păcat.
- Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. Minciuna și bârfa sunt păcate. Astfel se răspândesc falsurile.
- Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” A fi gelos și invidios pentru ceea ce au alții, în loc să fii mulțumit cu ceea ce ți-a dat Domnul, este păcat.
Când un popor aruncă la o parte legile lui Dumnezeu și își elaborează propriile „norme”, națiunea lui este într-o mare strâmtorare. Legea lui Dumnezeu este sfântă, nu se schimbă niciodată și este dată în înțelepciune divină și adevăr ne-negociabil. Orice încercare a unei culturi de a dicta standarde nelegiuite nu va funcționa niciodată.
Aceasta este o dilemă. „Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Numai o singură persoană a ținut Legea în mod perfect, iar acea persoană este Domnul Isus Hristos. Lucrarea Sa pe cruce a satisfăcut pe deplin dreptatea lui Dumnezeu și mânia Sa împotriva păcatului, astfel încât toți cei care vin la El în pocăință și credință primesc darul mântuirii.
Dar observați un cuvânt cheie aici – pocăiește-te. Când Isus și-a început lucrarea publică, a spus: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1:15).
Singura alternativă pentru cei care au întors spatele lui Dumnezeu este să se întoarcă la El cu pocăință și credință, astfel încât păcatele lor să fie iertate. Legea lui Dumnezeu este atunci scrisă în inimile lor, astfel încât poruncile lui Dumnezeu nu mai sunt împovărătoare pentru a fi păzite (Evrei 8:10, 1 Ioan 5:3). Și când oamenii trăiesc în ascultare de poruncile și preceptele Scripturii, binecuvântările lui Dumnezeu urmează. Când nesupunerea și disprețul domină o cultură, consecințele sunt amare.
În studiul ei biblic, sora mea Anne Graham Lotz are un articol minunat despre ce înseamnă pocăința cu adevărat. Citiți-l și veți vedea cât de crucială este pocăința reală.
Așa cum a avertizat Isus când a vorbit despre galileenii care au murit în mâinile lui Pilat din Pont și despre cei 18 care au fost uciși când un turn a căzut peste ei în Siloam, „dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel” (Luca 13:5).
Este o chestiune de viață și de moarte.
Sursă text și foto: Harbingersdaily.
