Era o femeie care de 12 ani avea o scurgere de sânge.Suferise mult de la mulți doctori.Cheltuise tot ce avea.Nu simțise nicio ușurare.Ba încă îi era mai rău.
Dacă suferința ta s-ar număra în zile, nici nu ai citit aceste rânduri. Lunile, anii au trecut însă și durerea este tot acolo, încăpățânată, nemiloasă, nelipsită.
Nu mai scapi de suferința aceasta sâcâitoare. Când adormi e în mintea ta. Când te trezești o vezi că stă încă lipită de tine. Când va veni oare ziua izbăvirii? Mai apuc eu oare ceasul acela când voi scăpa?
Poate că ție nu ți se scurge sângele, dar te simți la fel ca femeia aceasta fără nume. Ți se scurge viața printre degete. Încerci să crezi, dar fiecare zi e din ce în ce mai grea. Ești vlăguit și obosit.
Este greu să găsești puterea să te ridici atunci când durerea te apasă.
La ce bun?
Mereu aceiași răutate care nu se mai termină.
Mereu aceleași probleme cu banii.
Mereu aceleași reproșuri, aceleași acuzații.
Mereu aceleași scandaluri în casă, aceleași țipete și nervi care nu se mai termină.
Mereu aceleași trădări și ipocrizii nesfârșite.
Mereu aceleași minciuni.
Mereu aceiași boală care macină fără oprire.
Mereu aceleași discuții care nu duc nicăieri.
Mereu aceleași șoapte pe la colțuri.
Doar dacă…poate… Isus…!
Așa se schimbă orice poveste. Așa începe drumul spre vindecare. Doar dacă…poate… Isus…!
Femeia a plecat la drum cu o speranță ciudată.
Să îmi întind mâna.
Să îl ating.
Măcar poala hainei Sale.
Poate că nu îl simți pe Isus în această dimineață. Nu-i nimic, atinge-L tu pe El. Caută-L până îl găsești. Luptă să treci de mulțimea gândurilor care îți spun să renunți. Luptă să scapi de mulțimea descurajării care îți spune că nu ai nicio șansă. Luptă să scapi de mulțimea frământărilor care îți opresc pasul în loc.
Va dura o vreme până îl prinzi pe Isus. Va dura un timp până când ochii credinței îl vor vedea. Va dura o vreme până când îți vei face loc prin mulțimea agitată a inimii tale. Știu că rana te face să pășești încet. Știu că auzi glasul conștiinței care îți spune că nu îl vei ajunge…
Tu mergi înainte cu hotărâre și pas cu pas, vino către Isus.
Fă pasul mărturisirii. Spune-i că nu ai fost cel mai credincios dintre oameni.
Fă pasul perseverenței. Nu te opri orice ar fi.
Fă pasul credinței. Cu ochii pe El, continuă să înaintezi.
Fă pasul speranței. Și alții au primit izbăvire de la El.
Fă pasul îndrăznelii. Nu plec până nu îl ating.
Nu știu cât a durat. Nu știu câte piedici a depășit. Dar știu că femeia l-a atins pe Isus. Și mai știu că izvorul suferinței s-a oprit. A venit vindecarea și în toată ființa ei a simțit o ușurare.
Respira altfel.
Pășea altfel.
Era altfel.
Vindecarea începe când întindem mâinile.
Nu spre om că te va plesni.
Nu spre specialiști. Îți vor mânca banii degeaba.
Nu spre cei ce fac promisiuni deșarte. Vei ajunge istovit.
Vindecare ta începe atunci când ești hotărât să mergi până îl găsești, până îl atingi fie chiar și poala hainei cu care mătură praful. Oricum în fața lui Isus nu avem puterea să privim mai sus de poala hainei Lui.
Nu te lăsa până nu îl găsești pe Isus.
Nu te lăsa până nu îl atingi.
Puterea Lui va seca curgerea necazurilor tale.
Puterea Lui va înviora sufletul tău.
Puterea Lui te va ridica din neputința care durează.
Puterea Lui te va face alt om.
Ascultă ce îți spune El în această zi:
Ridică-te, fiule/fiică.
Credința ta te-a mântuit.
Du-te în pace.
Fii izbăvit de necazul tău.
Fii binecuvântat, deplin.
