Odată, la o întâlnire științifică, după ce m-a făcut cu ou și oțet, un septuagenar cam ateu, a mai stat câteva clipe la masa de protocol, apoi s-a ridicat în picioare, și-a dres vocea și a precizat: „Îmi cer scuze dacă v-am stricat evenimentul! Dar eu acesta sunt și așa voi rămâne!”
Să fiu sincer cu dvs? Eu nu i-am primit cererea asta de iertare… Pentru că scuzele nu reprezintă nimic dacă mai departe comportamentul rămâne același!
Ți-ai cerut vreodată iertare și ai continuat să „dai cu piatra-n baltă?” Ai trecut vreodată prin dușul asta rece, când cineva pe care l-ai iertat a continuat mai departe cu același ritm de… ticăloșie? (Scrie mai jos în comentarii!)
Știu, Domnul Isus a spus să iertăm de 70 de ori câte 7! Dumnezeu e iertare în esență! Și totuși, inclusiv Tatăl ceresc într-o zi va trage linie! De aceea te îndemn: dacă te-a iertat – Dumnezeu sau oricine – luptă să-ți schimbi caracterul!
PS: Cineva zicea că dezamăgirile te fac să deschizi ochii mai mult decât o mie de sfaturi!
1 comment
Da, este adevărat, o învățătură minunată ! Ne poate feri de multe probleme dificile, dacă învățăm !