„Pe AcroCorinth, exista un mare templu dedicat Afroditei și, brusc, toate soțiile din oraș nu înțelegeau de ce soții lor deveneau atât de spirituali. Toți bărbații doreau să se închine Afroditei. Apoi au aflat că în templul Afroditei exista o casă de toleranță. Dar nu era doar o casă de toleranță obișnuită. Preotesele Dianei sau Afroditei erau, de fapt, prostituate, și, brusc, toți bărbații au început să vină din est și din vest către oraș. Credeau că îndeplinesc de fapt o călătorie spirituală. Pavel privea și vedea toată această abominație groaznică, toate în numele unor zei care nici măcar nu erau adevărați.
Și dacă asta nu era de ajuns, singurii oameni pe care îi știe că se închină unui singur Dumnezeu sunt evreii. Așa că se duce la sinagogă, iar evreii sunt chiar mai împotriva lui decât păgânii. El este atât de descurajat. Dar apoi „Domnul i-a vorbit lui Pavel în vis, noaptea. „Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău; vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.ˮ (Faptele Apostolilor 18:9-11)
Prin acel vis, Dumnezeu I s-a arătat lui Pavel, care voia să plece a doua zi, a rămas un an și jumătate în plus pentru că Dumnezeu i-a spus că, chiar dacă orașul era plin de oameni păgâni, chiar dacă era plin de oameni plini de sine, chiar dacă era un loc presupus a fi religios, am mulți oameni în acest oraș.
Timpul lui Pavel în Corint, așa cum scrie în Faptele Apostolilor 18, ar trebui să ne servească ca o amintire că Biserica a fost chemată să infiltreze, nu să se izoleze. Corintul era un oraș cufundat în imoralitate sexuală și închinăciune păgână. Păcatele sexuale pe care Dumnezeu le interzisese erau practicate ca parte a închinării către zeița Diana. Totuși, Dumnezeu i-a spus lui Pavel că avea mulți oameni în acel oraș și că nu trebuie să se teamă să vorbească.
Dumnezeu nu a spus: „Pavele, pleacă de acolo! E un oraș păgân!” El a spus: „Pavele, Este păgân și tocmai acolo vreau să te folosesc.”
Faptele Apostolilor 18:11-13 – „Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii”.
Trebuie să ne amintim că, ori de câte ori încercăm să ajungem la o lume pierdută și în agonie, prinsă în imoralitate și închinăciune la idoli, întotdeauna va exista opoziție – adesea din partea celor extrem de religioși. Isus a fost criticat pentru persoanele cu care s-a împrietenit. A fi prieten cu păcătoșii era privit ca un lucru negativ de către elita religioasă. Totuși, tocmai păcătoșii sunt aceia la care suntem trimiși cu Evanghelia. Biserica nu ar trebui să se izoleze și să vorbească doar între ei, evitând lumea.
1 Corinteni 5:9-11 KJV – „V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi..”
Este interesant cât de des biserica evită pe cei la care suntem chemați să ajungem cu evanghelia și primește pe cei pe care suntem chemați să-i evităm. Am auzit despre lucrarea minunată a lui Dumnezeu în locuri precum Iran și Afganistan. Am auzit mărturii ale oamenilor pe care Dumnezeu i-a scos din întunericul vieții și i-a salvat și transformat. Motivul pentru care putem auzi astfel de lucruri este că cineva le-a împărtășit Evanghelia. Da, ar putea fi printr-un vis, așa cum auzim în cazul Iranului, dar cel mai adesea este prin mărturisirea de la om la om.
Lumea noastră devine din ce în ce mai bizară și mai malefică în fiecare zi, și ar fi ușor să ne izolăm de ea și să așteptăm ca Domnul să vină și să ne ia. Totuși, Isus a fost cel care a spus că trebuie să „lucrămˮ până când vine El. Cealaltă față a monedei pe care o observăm astăzi este atitudinea de genul „dacă nu poți să-i învingi, alătură-te lor”, în care biserica devine din ce în ce mai asemănătoare cu lumea. Astfel, creștinii fug la templul Dianei în căutarea plăcerilor lumii la figurat.
Cu toate acestea, chiar și cu ambele aceste lucruri fiind adevărate, Dumnezeu încă ne spune: „Nu te teme, am mulți oameni în acest oraș.” Declarația pe care Domnul i-a făcut-o lui Pavel în Faptele Apostolilor 18 sugerează că erau mulți pe care Domnul avea să-i mântuiască și că Pavel nu ar trebui să privească orașul ca pe o situație zadarnică.
Știm acest lucru din contextul versetelor anterioare, unde citim;
Faptele Apostolilor 18:5-6 – „Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la neamuri.”.
Trăim într-o perioadă în care mesajul nostru este în mare parte respins de mase. Trăim într-o perioadă în care mulți în biserică nu doresc să aibă nicio legătură cu oamenii lumii și se mulțumesc să supraviețuiască în loc să prospere. Trăim într-o perioadă în care mulți în biserică trăiesc la fel ca oamenii lumii, resping pe oricine îi cheamă la pocăință și susțin că pocăința este prin fapte și că suntem mântuiți prin har.
Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu mai mântuiește suflete și nu înseamnă că nu mai există oameni în orașul tău pe care El vrea să-i atingi.
2 Petru 3:9 – „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.”
Amintește-ți că Dumnezeu are mulți oameni pe care vrea să-i mântuiască în timpul Necazului. El va mântui pe mulți alții în timpul Mileniului. Da, majoritatea îl vor respinge și mulțimile îl vor alege pe Satan în locul lui Dumnezeu la sfârșitul celor o mie de ani. Dar nimic din aceasta nu schimbă faptul că Dumnezeu încă mântuiește mulți, chiar și în mijlocul timpurilor și circumstanțelor periculoase.
S-ar putea să ai senzația că trăiești în Corint și privești oameni care pretind că sunt creștini adunându-se în templele păgâne, și totuși, Dumnezeu nu a terminat cu mântuirea. Prin urmare, noi nu ar trebui să ne oprim din a mărturisi.
În cele din urmă:
Romani 10:14-17 – „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?” Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
Dumnezeu dorește să mântuiască oamenii pe care îi întâlnești în fiecare zi, și ghici pe cine vrea să-i folosească pentru a-i atinge? Ai ghicit corect! Acea persoană care te privește din oglindă în fiecare zi este aceea pe care El a chemat-o să meargă în lume și să propovăduiască Evanghelia!
Amin! Vino, Doamne Isuse!
Sursă text și foto: Harbingersdaily
1 comment
Amin ! Vino Doamne!