Unii oameni se mânie la gândul că Dumnezeu ar putea deveni furios. Psalmul 145:8 spune: „Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.ˮ Totuși, doar ideea ca Dumnezeu ar putea manifesta vreodată mânie îi înfurie pe unii oameni.
Dar de ce nu ar putea Dumnezeu să se mânie? El vede haosul, certurile și confuzia pe care societatea noastră le însămânțează intenționat în inimile și mințile copiilor Săi. De ce nu ar putea să reacționeze cu mânie? Când vede cruzimea și agresiunea îndreptate împotriva celor care nu se conformează noilor și urâtei norme, de ce nu ar putea fi mâniat? Când auzi despre abuzul asupra copiilor, nu te înfurii? De ce n-ar putea să simtă Dumnezeu la fel?
Oamenii întreabă adesea de ce Dumnezeu permite răul să continue în lumea noastră. Dar când îl acuză pe Dumnezeu că permite răul, de fapt îl acuză pe Dumnezeu că permite alegerea umană. Ei își doresc libertate de alegere pentru ei înșiși, iar apoi se mânie pe Dumnezeu când alții fac alegeri proaste.
Fii sigur că ceea ce Vechiul și Noul Testament numesc „Ziua Domnuluiˮ vine. Aceasta înseamnă că vine judecata. Răul va fi oprit în locul lui. Și El nu va opri doar o parte din el. El va opri tot – inclusiv răul pe care oamenii cu conștiința încețoșată au decis să nu-l mai numească rău.
Între timp, El așteaptă. De ce? 2 Petru 3:9-10 explică astfel: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.ˮ
El așteaptă pentru a da oamenilor timp să se pocăiască. Așteaptă din cauza iubirii Sale milostive. În timp ce așteaptă, noi creștinii avem un rol cheie în lume. Suntem sare, un agent de conservare.
În Geneza 18, Avraam a mijlocit în fața lui Dumnezeu pentru Sodoma și Gomora. În versetul 26, Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.ˮ La cererea lui Avraam, Dumnezeu a redus numărul până la zece. Aici funcționează un principiu important. Dumnezeu adesea amână judecata pentru toți din pricina drepților dintre ei. Și dacă ești în Hristos, ai fost făcut drept prin El.
Nici zece drepți nu s-au găsit în Sodoma, și Dumnezeu a aplicat judecata. Dar chiar și atunci, El a păstrat pe cei drepți. Dumnezeu a făcut cu Lot și familia sa ceea ce făcuse de mult timp cu Noe și familia sa. I-a scos din pericol înainte ca judecata să înceapă. Dumnezeu și-a dus poporul din calea primejdiei. Noe și familia sa au intrat în corabie. Îngerii i-au condus pe Lot și familia sa afara din Sodoma.
Asta va face El și pentru noi, de asemenea. În Luca 17:26 și 27, Isus a asemănat „zilele lui Noeˮ și „zilele lui Lotˮ cu timpul apropiat al revenirii Sale. În ambele cazuri, Dumnezeu și-a scos poporul din locul unde urma să cadă judecata. Aceste evenimente sunt tipuri de răpire.
1 Tesaloniceni 4:16-17 descrie răpirea astfel: „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnulˮ.
Versetul 18 adaugă: „De aceea, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.ˮ Așadar, fiți mângâiați.
De Hal Lindsey
Sursă text și foto: Harbingersdaily
