Mulți au lăudat semnarea documentului cu ceva timp în urmă de către papa al Romei și Marele Imam al al-Azhar, Ahmed el-Tayeb, fiind de acord să lucreze împreună în unitate interconfesională pentru avansarea „fraternității religioase și umane”. Nu este deloc surprinzător că „diversitatea religioasă” este la modă în zilele noastre. Papa a declarat musulmanilor că „credința în Dumnezeu ne unifică”. El a scris că „catolicii, musulmanii și oamenii de toate credințele trebuie să lucreze împreună pentru a promova unitatea, respectul și o conștientizare a marelui har divin care face ca toate ființele umane să fie frați și surori”, numind „pluralismul”, „voia lui Dumnezeu.”
Dar catolicii și islamicii nu sunt singurii. Protestanții progresiști au dat la o parte integritatea doctrinară ani de zile, făcând dreptatea socială evanghelia lor, permițându-le să lucreze cu oricine din jurul lor care susține aceleași principii de incluziune.
Convenția Baptistă de Sud a alunecat de asemenea, într-o schemă pluralistă, în ultimii ani, sub conducerea lui Russell Moore, șeful Comisiei pentru etică și libertate religioasă. Moore l-a lăudat pe papă pentru viziunea sa asupra „supremației Evangheliei asupra războaielor culturale” (deși Roma are o evanghelie falsă) chiar vizitând Vaticanul pentru a vorbi cu Papa la o conferință despre căsătorie. Moore, de asemenea, a declarat că el „nu a vrut să vadă mai puține mărgele de rozariu la Marșul pentru Viață.”
Dar acest pluralism religios nu este ceva pentru care noi creștinii ar trebui să luptăm. Scripturile nu spun nimic despre „diversitatea religioasă”, decât că este chiar o desfrânare spirituală. Cu siguranță nu este de inspirație divină. Din punct de vedere creștin, noi suntem chemați să chemăm oamenii să iasă din religiile false.
Dumnezeu urăște alte religii. Prima poruncă face acest lucru absolut clar: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei”, iar Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Ar trebui creștinii să lupte pentru a lucra împreună cu alte religii? Ar trebui să lucrăm cu ei în probleme sociale? Ei bine, dacă Biserica este implicată în spiritul dreptății sociale din această epocă, atunci chiar
nu putem comenta împotrivă. Din păcate, aici a ajuns majoritatea bisericilor practicante. Dar realitatea este că ar trebui să urâm alte religii. Și vreau să spun să le urâm din toată inima. Dacă Dumnezeu le urăște, de ce să le acceptăm noi? Acestea sunt alte religii care trimit oameni în iad – în masă.
Mișcarea de justiție socială, mișcarea de incluziune, „fraternitatea mișcării umanității” sunt toate diversiuni satanice împotriva Evangheliei. Ele sunt concepute pentru a vă fi mai usor în acceptarea altor religii, făcând în același timp dificilă vorbirea adevărului. De ce? Pentru că toate sunt unite în jurul unei cauze comune, firești.
Deci, ce trebuie sa facem? Noi predicăm Evanghelia. Ne dedicăm adevărului infailibil al Cuvântului lui Dumnezeu. Și noi chemăm oamenii să se pocăiască de idolatria lor, să se întoarcă de la păcatele lor și să se întoarcă la Isus Hristos.
Și fiți pregătiți să fim urâți pentru asta – chiar și de către cei din propriile noastre biserici.
Sursa: REFORMATION CHARLOTTE
