Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Nimeni dintre noi nu ne-am născut cu aceste virtuți ale blândeții sau a smereniei, pentru că ele nu sunt trăsături naturale, ci ele se învață atâta timp cât vom trăi pe acest pământ, dacă ne vom pune inima să le căutăm, dar în opusul lor, stă răutatea și mândria care acestea nu se învață, ba chiar ne vom lupta o viață întreagă cu ele.
Atâta vreme cât vom păstra inima aceasta, de copil al lui Dumnezeu, în interiorul nostru va exista tot ce avem nevoie pentru a putea face față lucrurilor din afara noastră. Dar vor exista oameni care, pe pământul acesta, cei care nu trăiesc în inima lor cu credincioșie, vor alerga tot timpul pentru a-și construi în lume un loc și un statut favorabil lor.
Unul dintre motivele pentru care oamenii nu reușesc să trăiască în smerenie și având blândețe, este faptul că nu sunt siguri de ei înșiși, ei vor căuta mereu să demonstreze ceva prin lucrurile pe care le fac și prin cuvintele pe care le spun. Însă un om care se odihnește în Hristos, un om smerit și blând cu inima, nu va avea niciodată nevoie să demonstreze ceva, deoarece inima lui este liniștită, pentru că va ști să-l lase pe El să vorbească celor din jur prin modul în care trăiește.
Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește despre Ioan Botezătorul, care a dat dovadă de o maturitate spirituală și o smerenie pe care mulți dintre noi încă nu am reușit să o dobândim. Ne spune că Ioan se afla în mijlocul unui conflict, deoarece smerenia apare adesea atunci când oamenii se ceartă, dar el a înțeles și a știut cum să-l evidențieze pe Hristos, realizând că el este doar un glas care strigă în pustie.
E timpul ca și noi să reflectăm și să ne evaluăm inima, să privim la felul în care ne trăim viața pe acest pământ, și să alegem să ne îmbrăcăm cu hainele smereniei, ale blândeții, căci așa vom primi din partea Lui, binecuvântarea mult așteptată.
Domnul să te binecuvinteze!
Cu prețuire,
Eduard Magyar