Cu puțin timp înainte de arestarea Sa, Isus le-a spus ucenicilor Săi tulburați: „În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și, după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi” (Ioan 14:2–3). Ultima promisiune din întreaga Biblie reia această asigurare: „Da, Eu vin curând” (Apocalipsa 22:20). Speranța revenirii lui Isus este prețioasă pentru toți creștinii care cred în Biblie, întrucât dorim ca toate lucrurile să fie îndreptate.
Totuși, au trecut aproape 2.000 de ani de când Isus a promis că Se va întoarce. Acest fapt creează o tensiune în rândul credincioșilor, care trebuie, prin credință, să rămână fideli cuvintelor lui Hristos, așteptând și sperând că El Se va întoarce în timpul vieții lor. Credincioșii trebuie, de asemenea, să îndure batjocurile celor care îi ridiculizează pentru că cred într-o astfel de promisiune. Scepticii argumentează: Ar fi trebuit să Se întoarcă până acum, dacă avea de gând să vină.
Apostolul Petru a prezis: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor și vor zice: «Unde este făgăduința venirii Lui?»” (2 Petru 3:3–4). Cuvântul „batjocoritori” se referă la cei care iau în derâdere și fac haz de ceea ce consideră a fi o promisiune goală și ridicolă. Batjocoritorii întreabă: „De ce întârzie Dumnezeu? Într-o lume plină de durere și necazuri, de ce nu vine Dumnezeu să repare lucrurile acum?” În același pasaj, Petru oferă trei motive pentru care se pare că Isus întârzie revenirea Sa.
1.Dumnezeu a pregătit o zi de judecată pentru întreg pământul
Batjocoritorii vor spune: „Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începutul creației” (v. 4). Această idee se bazează pe o viziune uniformitară asupra istoriei și lumii naturale. Dar Dumnezeu ne amintește că acești batjocoritori uită un lucru major: Dumnezeu a judecat pământul printr-un potop catastrofal și universal în zilele lui Noe: „Lumea de atunci a pierit, înecată de ape” (v. 6). Nu este adevărat că lucrurile continuă așa cum au fost întotdeauna.
Având în vedere această judecată anterioară prin apă, Dumnezeu își îndreaptă planul spre viitorul pământului: „Iar cerurile și pământul de acum, păzite prin același cuvânt, sunt păstrate pentru foc în ziua judecății și a pieirii oamenilor nelegiuiți” (v. 7). Într-un sens, nu există nicio întârziere din partea lui Dumnezeu. El a stabilit un moment specific în viitor când lumea va fi judecată prin foc.
Când eram copil, în jur de 7 sau 8 ani, un membru al familiei mele a murit. A fost prima mea întâlnire cu moartea (în afară de a călca pe insecte). Părinții mei mi-au explicat ce înseamnă moartea. Mi-au spus, de asemenea, ceea ce învață acest pasaj: Într-o zi, Dumnezeu a distrus lumea printr-un potop, iar într-o zi o va distruge prin foc. Inima mea sensibilă m-a făcut să plâng ca un bebeluș, și am început să mă rog ca părinții mei, fratele meu și eu să nu murim niciodată. Judecata este severă. Dumnezeu a rezervat pământul pentru acel moment viitor.
2.Dumnezeu nu este limitat de timp și spațiu ca și noi
Petru ne amintește „că pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani ca o zi” (v. 8). Prin urmare, nu putem să-L acuzăm pe Dumnezeu că este nepăsător sau lent (v. 9).
Folosind Biblia, putem documenta cât de mult timp a luat Dumnezeu pentru a-Și împlini promisiunile. A durat aproximativ trei ani până la moartea lui Ahab, promisă de Dumnezeu, aproximativ 15 ani pentru moartea Izabelei, aproximativ 120 de ani pentru invazia babiloniană a lui Iuda prezisă de Isaia, 4.000 de ani pentru Prima Venire a Mesiei promisă în Geneza 3:15, mai mult de 560 de ani pentru Prima Venire (și moartea) Mesiei profețită în Daniel 9, mai mult de 700 de ani pentru împlinirea prezicerii morții Mesiei pe cruce din Isaia 53, aproape 40 de ani pentru prezicerea lui Isus despre distrugerea Templului Evreiesc din Matei 24 și 1.878 de ani, din anul 70 d.Hr. până în 1948, pentru restaurarea Israelului. Dumnezeu este în afara timpului. Noi nu suntem. Astfel, experimentăm toate aceste lucruri într-o cronologie liniară. Din perspectiva Lui, toate aceste lucruri sunt un moment. Din punctul Său de vedere, El nu este deloc întârziat.
3.Dumnezeu are o îndelungă răbdare pentru ca toți oamenii să fie salvați
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.(v. 9). Unul dintre motivele pentru care Isus nu a revenit încă este că El așteaptă ca mai mulți oameni să vină la credință în El. Cuvântul „pocăință” implică o schimbare a minții în legătură cu păcatul și soluția acestuia. Oamenii trebuie să recunoască că sunt păcătoși și au nevoie de o soluție din afacerea lor. Ca urmare, ei se întorc către Hristos prin credință (latura opusă a pocăinței), încrezându-se în lucrarea Sa de pe cruce și în învierea Sa ca temelie pentru mântuirea lor. Fără aceasta, alternativa este „pierderea”, un cuvânt care semnifică destinul groaznic al celor care nu fac niciodată pace cu Dumnezeu.
Eu am venit la credința în Hristos pe 18 august 1974. Dacă Isus ar fi venit pe Pământ pe 17 august 1974, unde aș fi fost? Mulțumesc lui Dumnezeu că a așteptat pentru mine. Și poate să aștepte și pentru tine. Dar vine o zi când așteptarea va lua sfârșit—când Isus va reveni. Ești pregătit pentru acea zi? Ai făcut pace cu Dumnezeu, încredințându-te în Isus ca Mântuitorul tău?
Sursa articol: harbingersdaily.com
Traducere: Denisa Rus
